Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleDe cele mai multe ori oamenii ascund ceea ce simt, insa la un moment dat poate iesi la suprafata si nu intr-un mod tocmai placut. Mai mult, gelozia de acest tip este o lama cu doua taisuri: mai intai prin invidia in sine, iar apoi prin sentimentele de vina si rusine ce se asociaza constientizarii acestui sentiment.
Radacinile din copilaria proprie
Inca de la nasterea copilului apar sentimentele de dragoste si gelozie, relatia devine brusc una in care sunt trei membri, iar unul se va simti in mod automat exclus, de cele mai multe ori, acesta fiind tatal.
Multe femei descriu experienta nasterii primului copil ca pe cea a unei indragostiri foarte puternice. Este o faza naturala si foarte comuna.
Insa in acelasi timp, experinta de a deveni parinte aduce la suprafata toate amintirile legate de propria copilarie, iar sentimentele se accentueaza in functie de cum am fost tratati la randul nostru de parinti.
In cazul in care unul dintre parteneri a fost neglijat de mama cand era mic, a fi exclus din nou, de data aceasta de la afectiunea copilului sau, poate fi ceva traumatizant. El poate alege chiar inconstient sa se indeparteze, repetand modelul oferit de proprii parinti, sau din contra, va incerca sa se agate cu disperare de copil, pentru a compensa pentru golurile sale emotionale.
Schimbarile de raport
De cele mai multe ori gelozia apare la tati, in primul stadiu de viata al copilului. Ei nu sunt invidiosi doar pe faptul ca bebelusul este dependent de mama si ei sunt lasati pe dinafara, sau de afectiunea femeii care acum i se dedica unui alt omulet, ci si pe faptul ca fizic, cineva are mai mult acces la ea.
Daca inainte, corpul iubitei ii apartinea in exclusivitate, acum el trebuie sa se multumeasca sa isi astepte randul pentru a avea parte de timpul si atentia sa.
Astfel de sentimente devin si mai puternice in contextul in care cand era mic el a trait o trauma legata de faptul ca trebuia sa fie in competie cu tatal sau ceilalti frati pentru atentia mamei sale.
Insa psihologii au observat un alt lucru interesant. Copiii sunt in general mai atasati de mama in primii ani de viata si nu acorda mare atentie celuilalt parinte.
Insa dupa varsta de trei ani, afectiunea lor se indreapta mai mult asupra tatalui. Ceea ce poate fi destul de neplacut pentru mama, care nu va intelege ce se intampla si se va culpabiliza.
Complexul lui Oedip
Intre trei si sase ani copiii trec printr-o faza frumoasa, dar dificila a dezvoltarii lor. Ei incep sa recunoasca si sa testeze ceea ce va fi mai tarziu puterea sexuala pe care o vor avea mai tarziu asupra sexului opus.
Fetitele incep sa petreaca mai mult timp cu tatal, exersand puterea pe care o au asupra lor, insa excluzand-o pe mama pentru a putea face acest lucru.
Baietii pe de alta parta, vor intra intr-o competitie cu tatal pentru castigarea afectiunii mamei si ii vor provoca.
Mai tarziu, lucrurile se pot iarasi inversa. La pubertate, fetele sunt predispuse sa se intoarca din nou la mama, mai ales fiind bulversate de primele experiente de iubire cu cei de sexul opus. Baietii vor simti si ei ca legatura prea puternica pe care o au cu mama ii feminizeaza prea mult si se intorc la tata pentru ca in el gasesc un model de urmat.
Este important sa fii sigur pe tine si pe calitatile tale ca parinte si sa intelegi ca cei mici nu sunt datori sa ne iubeasca pur si simplu. Afectiunea lor va fluctua de la o varsta la alta si va alterna fata de un parinte sau celalat. Este ceva normal, care se intampla in viata oricui.
Daca sunteti in general mai competitivi din fire, trebuie sa fiti cu atat mai multi atenti ca acest lucru sa nu intervina prea mult in relatia de cuplu, iar dragostea copiilor sa nu devina o lupta pentru putere.
Totodata, trebuie sa iti dai seama daca afectiunea pe care copilul o manifesta mai mult fata de partener este ceva firesc, ce tine de dezvoltarea sa si etapa in care se afla, sau are motive obiective pentru a face acest lucru.
Cand unul dintre parinti este mai strict, mai rigid, mai dispus sa pedepseasca sau are accese de furie, parintele mai intelegator va avea mai mult de castigat in ceea ce priveste modul in care vor relationa cu cei mici.
Trebuie gasit un echilibru intre o educatie buna si impunerea respectului, insa fara a implica sentimentul de teama. Copiilor le trebuie explicate anumite lucruri cu calm, iar pedepsele trebuie sa ii faca sa constientizeze ce au gresit.
Cu toate acestea, daca unul dintre parinti castiga dragostea copiilor prin cadouri scumpe si ii rasfata exagerat, acest lucru trebuie oprit. Copiii vor deveni materialisti si vor creste cu o imagine gresita asupra ce inseamna iubirea si cum poate fi manifestata.
Iar daca aceste cadouri vin ca o compensare pentru lipsa de timp a parintelui, acest lucru poate sa vi se intoarca impotriva mai tarziu deoarece ei vor invata sa va manipuleze si sa profite de sentimentul de vina, dar se vor simti si pacaliti in asteptarile lor pentru ca vor primi lucruri materiale in schimbul afectiunii reale.
Daca un copil iubeste intr-adevar mai mult pe unul dintre parinti iar acest lucru persista, trebuie aflata cauza reala si facut ceva in acest sens.
foto: www.divorcenavigations.com
VIDEO! Vladut a gatit azi "vinete orientale"... Nutella, un pericol pentru sanatate!...
