Urmărește A1 pe DiscoverEi sunt cei alaturi de care crestem, cu care ne jucam, invatam sa impartim lucruri si impreuna cu care incepem sa exploram lumea din jurul nostru.
Tot ei sunt cei care ne cunosc foarte bine intr-un context intim, ne stiu secretele, obiceiurile si au o putere emotionala de netagaduit asupra noastra. Pentru ca stiu cum sa ne ridice moralul atunci cand suntem tristi, dar si cum sa ne loveasca in punctul cel mai slab daca intram intr-un conflict aprig cu ei.
De multe ori, in familiile numeroase mai ales, parintii desemneaza anumite roluri copiilor, in general in functie de ordinea nasterii. Astfel, cel mare va fi ca un fel de sef peste ceilalti, de multe ori va avea responsabilitatea de a verifica ce fac ceilalti si de a da raportul parintilor. Cel mic pe de alta parte ar putea ramane pentru toata viata cu rolul de copilul familiei, chiar si atunci cand va fi adult in toata firea.
Astfel de ierarhii ce stabilesc relatii si modul in care se percep intre ei pot ramane pentru toata viata si afecteaza modul in care copiii se dezvolta. Sunt cazuri in care parintii fiind prea ocupati lasa copiii sa aiba grija unii de altii.
Intr-un fel este bine pentru ca acestia devin mult mai uniti. Pe de alta parte, tocmai acest soi de dependenta le-ar putea crea probleme mai tarziu, cand ei nu vor sti sa se descurce unii fara altii. O astfel de relatie s-ar putea transforma intr-o povara, copiii nestiind sa relationeze cu persoane din afara familiei.
Nu tot timpul insa fratii sunt apropiati. Conflicte si diferente care incep inca din copilarie ii pot face sa nu se suporte sau sa fie intr-o continua competie, iar la acest lucru contribuie si atitudinea parintilor.
Atunci cand adultii ii compara intre ei si se folosesc de realizarile unuia dintre copii pentru a-l face pe celalat sa se simta prost, se pun in miscare anumite mecanisme de autoaparare. Copilul care se simte inferior considera ca este iubit mai putin.
El fie va incerca din rasputeri sa se ridice la nivelul fratelui "mai cuminte, mai inteligent, mai harnic", fie se va simti tot mai exlus din cauza lui si va simti sentimente nu tocmai pasnice fata de acesta.
Parintii trebuie sa fie atenti atunci cand pun copiii in astfel de situatii deoarece consecintele pot fi de durata. Nu toate persoanele reactioneaza intr-un mod pozitiv la comparatii, unii se vor ambitiona sa demonstreze de ce sunt capabili si poate chiar le va place competitia, insa altii vor ramane traumatizati si ar putea avea toata viata un complex de inferioritate ce nu le va permite sa functioneze normal ca indivizi.
Copilul caruia ii vor fi desemnate toate responsabilitatile se va obisnui sa fie cel care domina si se impune in fata celorlalti, in timp ce copilul care va fi mereu mai menajat pentru ca e prea mic ar putea sa nu depaseasca niciodata acest rol si va astepta toata viata ca cineva sa faca anumite lucruri pentru el sau sa il controleze.
De aceea este important ca parintii sa fie cat mai impartiali si sa lase fiecare copil sa se dezvolte in ritmul sau si in functie de personalitatea pe care o are.
Daca sunt relatii pe care fiecare le dezvolta mai tarziu cu altii in viata, cele pe care le avem cu familia nu ni le alegem ci se formeaza firesc inca de la nastere. Tocmai de aceea ajung sa ne defineasca poate cel mai mult.
foto: http://www.ramcampaign.org
Cinci minciuni necesare... Trei greseli pe care le fac parintii in educatia copiilor...
