Dacă ceara din urechi prezintă aceste semne, ai putea suferi de Parkinson

Urmărește A1 pe Discover

Un studiu recent al cercetătorilor chinezi propune o metodă surprinzătoare de diagnosticare timpurie a bolii Parkinson: analiza secreției urechilor. Cerumenul sau ceara din urechi este o substanță secretată în canalul auditiv extern și compusă din grăsimi, uleiuri, celule moarte ale pielii și impurități. Rolul său este de a curăța, proteja și lubrifia canalul auditiv, formând o barieră naturală împotriva prafului, corpilor străini și infecțiilor.

Cerumenul persoanelor cu boala Parkinson are o compoziție chimică semnificativ diferită de a persoanelor sănătoase, au observat oamenii de știință de la Universitatea Zhejiang, din Hangzhou. Această particularitate ar putea fi utilă în detectarea precoce a uneia dintre cele mai grave boli neurologice din lume.

Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă care afectează mișcarea și echilibrul, iar în stadiile avansate, funcții vitale precum vorbirea sau înghițirea. Ea provoacă inflamație cerebrală, stres oxidativ și modificări în producția de dopamină.

Cum schimbă boala Parkinson compoziția cerumenului

Pentru acest studiu, publicat în revista Analytical Chemistry, cercetătorii au prelevat mostre de ceară din urechile a 100 de persoane cu Parkinson și a 79 fără această boală. Ce au descoperit a fost surprinzător: ceara din urechi conține compuși organici volatili specifici care pot fi indicatori timpurii ai acestei maladii.

În cadrul studiului, au fost identificați patru compuși volatili distincți în cerumenul persoanelor cu Parkinson:

• Etilbenzen și 4-etiltoluen. Aceste două substanțe sunt întâlnite frecvent în materiale plastice și produse petroliere. Prezența lor în cerumen sugerează inflamație cerebrală, un factor esențial în distrugerea dopaminei - un neurotransmițător esențial pentru controlul mișcărilor. Pe măsură ce nivelul de dopamină scade în evoluția bolii Parkinson, persoanele afectate devin tot mai imobile;
• Pentanal. Acest compus rezultă din degradarea grăsimilor, iar nivelurile ridicate semnalează deteriorare celulară și o posibilă acumulare de aglomerări proteice în creier caracteristică bolilor neurodegenerative;
• 2-pentadecil-1,3-dioxolan. Cel mai probabil, se asociază cu tulburări ale metabolismului lipidic și cu dezechilibre ale microbiomului pielii sau intestinului.

Studii anterioare au identificat compuși volatili similari în respirația și în sebumul pielii pacienților cu Parkinson.

Autorii cercetării au mai observat că, la persoanele cu Parkinson, sebumul suferă modificări chimice și eliberează compuși volatili cu un miros distinct.

Ceara din urechi ar putea oferi un diagnostic timpuriu

După analiza compoziției chimice a mostrelor de ceară din urechi, cercetătorii chinezi au creat un algoritm de inteligență artificială (AI), numit AIO (Artificial Intelligence Olfactory). Datele despre profilul chimic al cerumenului au fost introduse în acest algoritm, iar rezultatul a fost un model de învățare automată capabil să diagnosticheze Parkinsonul cu o precizie de peste 94%.

Această inovație tehnologică ar putea fi adaptată pentru utilizare clinică rapidă. Dacă metoda se dovedește fiabilă la scară largă, ar putea deveni un test de rutină simplu, nedureros și accesibil. Cu ajutorul său, boala Parkinson ar putea fi depistată în stadii incipiente, fără investigații complexe sau invazive precum RMN-ul sau puncția lombară.

În prezent, nu există un tratament care să vindece boala Parkinson, dar intervenția terapeutică din primele stadii poate încetini apariția simptomelor motorii severe. Diagnosticarea precoce ajută persoanele afectate să se bucure de o viață activă și de independență pentru mai mulți ani. Un test precum analiza cerumenului ar putea deveni un instrument revoluționar în neurologie.

„Această metodă a fost testată într-un experiment de mică amploare, într-un singur centru din China. Următorul pas este realizarea unor cercetări suplimentare în diverse stadii ale bolii, în mai multe centre de cercetare și în rândul mai multor grupuri etnice, pentru a determina dacă această metodă are o valoare practică mai mare”, a declarat dr. Hao Dong, coautor al studiului.

Citește și: Testul simplu care poate dezvălui cum îmbătrânești. Ce trebuie să faci

Povestea femeii care „miroase” Parkinsonul. Cum a fost descoperit mirosul specific al bolii

Povestea asistentei medicale Joy Milne, din Scoția, a inspirat multe dintre cercetările moderne privind mirosul specific al bolii Parkinson. La începutul anilor 1980, femeia a observat că soțul ei, Les, avea un miros corporal diferit, subtil dar persistent, pe care nu îl avusese înainte. A descris mirosul ca fiind „lemnos, ușor mucegăit”. Les a fost diagnosticat cu boala Parkinson 17 ani mai târziu, scrie revista People.

Observația personală bizară s-a transformat într-o descoperire științifică importantă. Un grup de cercetători de la Universitatea din Manchester a aflat de capacitatea sa de a simți acest „miros” al bolii Parkinson și a decis să o testeze în condiții controlate.

Cercetătorii i-au dat lui Joy 12 tricouri purtate de voluntari: 6 dintre aceștia aveau Parkinson, iar 6 nu. Joy a identificat corect 11 din 12. Într-un singur caz, ea a spus că tricoul aparținea unei persoane cu Parkinson, deși acel voluntar era, oficial, sănătos. Însă, la câteva luni distanță, a fost diagnosticat cu boala.

După acest experiment uimitor, cercetătorii au început să studieze sebumul de pe pielea pacienților cu Parkinson. Aceștia au descoperit că boala schimbă chimia corpului și produce compuși organici volatili cu un miros caracteristic. Observația a inspirat studii precum cel recent din China și ar putea deschide calea către metode de diagnostic neinvazive.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.