De ce ne este uneori greu sa ne ridicam in picioare

Pozitia in picioare, ridicat, in care ne desfasuram majoritatea activitatilor zilnice pare un lucru simplu, de la sine inteles. Si totusi, pentru a functiona in aceasta pozitie, corpul nostru trebuie sa faca niste adaptari, prin care sa contracareze efectele gravitatiei. Aceasta face ca sangele sa stagneze in partea inferioara a corpului, scazand astfel intoarcerea la inima si irigarea organelor din partea superioara a corpului, in primul rand a creierului.

Publicat: Luni, 22 August 2011, 00:00 | Actualizat Sambata, 30 Iunie 2012, 01:53

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește A1 pe Discover

In mod normal, adaptarea se face reflex, usor, prin cresterea rezistentei vasculare periferice. Daca acest lucru nu se produce, apar totusi tulburari la care organismul incearca sa reactioneze, in primul rand prin cresterea importanta a frecventei cardiace (tahicardie). Acesta este sindromul tahicardiei posturale ortostatice.

Boala se manifesta prin cefalee, palpitatii, transpiratii, tremuraturi, ameteala, lesin, anxietate, simptome care apar cand persoana respectiva se ridica si dispar daca se asaza.

Frecventa cardiaca creste cu 30 de batai pe minut (sau chiar mai mult) peste valorile avute in mod normal sau depaseste 120 de batai pe minut, in timp ce tensiunea arteriala nu este de obicei afectata. Simptomele pot fi foarte pronuntate si persistente, impiedicand persoana sa-si desfasoare activitatile obisnuite, sa lucreze, sa faca efort fizic sau sport. Declansarea manifestarilor seamana cu un atac de panica, de aceea de multe ori bolnavii sunt considerati nevrotici sau uneori pur si simplu lenesi si nu sunt luati in serios. Acestia mai prezinta stare de oboseala marcata, slabiciune, dureri diverse (de cap, toracice, abdominale, musculare), simptome digestive (greata, balonare, varsaturi, modificari de tranzit intestinal), tulburari de somn. Simptomele pot disparea si reaparea capricios dupa o perioada.

Afectiunea nu este chiar atat de rara (de exemplu, in SUA exista 500.000 de bolnavi), fiind intalnita de cinci ori mai frecvent la femei decat la barbati. Ea este diagnosticata predilect la femeile intre 15 si 50 de ani. Multe dintre ele descriu o exacerbare a simptomelor in apropierea menstruatiei. Sindromul este intalnit si la copii sau adolescenti (in 80% dintre cazuri, boala poate sa dispara pe masura ce acestia cresc), lucru care afecteaza activitatile lor scolare. Deseori, exista aglomerari de cazuri in familie, ceea ce implica o componenta genetica. Nu se cunoaste exact cauza afectiunii. Se pare ca este vorba despre o alterare a sistemului nervos vegetativ (care regleaza functiile noastre interne, de exemplu temperatura corporala, activitatea cardiaca, respiratorie si digestiva etc.). Uneori se poate instala in sarcina sau dupa nastere.

Alteori poate fi declansata o infectie virala (de obicei, mononucleoza), traumatisme, interventii chirurgicale, infectii, chimioterapie sau este asociata cu boli cronice (diabet zaharat, boli inflamatorii sau autoimune, alcoolism etc.).

Tratamentul incepe cu masuri simple: trebuie asigurata o hidratare suficienta, trebuie purtati ciorapi medicinali si, oricat de greu ar fi, trebuie facute exercitii fizice zilnice. Acestea intaresc inima si sistemul vascular si ajuta intoarcerea sangelui la inima prin contractia musculaturii membrelor inferioare. Daca aceste lucruri nu sunt suficiente, se recurge la tratament medicamentos.