Doi medici de la Universitatea Cambridge, fiziologul Robert Edwards și ginecologul Patrick Steptoe lucrau la o tehnică revoluționară de zece ani: încercau să unească ovule și spermatozoizi în eprubetă, pentru a obține un embrion pe care să-l implanteze în uterul unei femei.
Încercarea lor de fertilizare in vitro s-a dovedit a fi un succes. Astfel, s-a născut primul copil “din eprubetă”. Louise Brown va împlini luna aceasta 42 de ani și are doi copii concepuți natural. În 2010, Robert Edwards a primit premiul Nobel pentru medicină, pentru dezvoltarea tehnicilor de fertilizare in vitro. Între timp, cu ajutorul acestei tehnici revoluționare, s-au născut peste 5 milioane de copii. Dar ce presupune fertilizarea in vitro, care sunt riscurile acestei tehnici și probabilitățile ei de reușită?
Ce este fertilizarea in vitro
Fertilizarea in vitro (FIV) este o tehnică de reproducere asistată, ce presupune combinarea ovocitelor și a spermatozoizilor în afara corpului, într-un laborator. Odată ce se formează unul sau mai mulți embrioni, aceștia sunt apoi implantați în uter. În practică, sperma este colectată și pregătită în laborator, în timp ce ovocitele sunt prelevate, sub anestezie, prin aspirație, din ovare.
În laborator, ovocitele și spermatozoizii sunt fertilizați in vitro (într-un recipient), iar ovulul fertilizat devine apoi un embrion, ce este transferat în uter. FIV implică, prin urmare, mai multe etape: stimulare ovariană, colectarea de ovocite și spermatozoizi, fertilizarea in vitro și cultura embrionară, transferul embrionilor în uter.
Când poți apela la FIV
FIV este indicat atunci când fecundarea “naturală” nu este posibilă din cauza unor disfuncții ale trompelor uterine - inclusiv cele dobândite în urma unor infecții genitale, a sarcinilor ectopice, a endometriozei etc.. Într-o treime din cazuri, sperma de calitate inferioară a partenerului este vinovată.
De asemenea, există cazuri de infertilitate inexplicabile, iar apelarea la fertilizare in vitro se face, de obicei, după mai multe încercări nereușite de stimulare simplă a ovulației și apoi inseminare artificială (o tehnică de reproducere asistată mai simplă, dar și mai riscantă, în care sperma este plasată în uter, iar concepția are loc normal).
Ce este injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI)
La începutul anilor 1990, FIV a fost revoluționată printr-o altă descoperire, injecția intracitoplasmatică de spermă, o tehnică ce implică injectarea unui spermatozoid într-un ovul maturizat, prin proceduri de fertilizare in vitro.
Procedura este folosită în cazul cuplurilor care se confruntă cu infertilitate masculină, care este, cel mai adesea, o consecință a nivelului scăzut de spermatozoizi sau chiar a unei absențe totale a acestora în spermă, dar și dacă tehnica FIV convențională nu reușește.
Factorii de succes în tehnica FIV
Obținerea unei sarcini în urma fertilizării in vitro depinde de diverși factori, precum vârsta și stilul de viață al femeii și al bărbatului care vor să devină părinți, cauza infertilității, numărul de embrioni transferați în timpul etapei de fertilizare și numărul de cicluri efectuate.
În general, aproximativ 27% din ciclurile de fertilizare in vitro duc la o sarcină viabilă. Șansele de succes cresc direct proporțional cu numărul de cicluri efectuate. De obicei, se recomandă să nu se apeleze la fertilizarea in vitro după vârsta de 42 de ani.
Riscurile FIV
Fertilizarea in vitro are mai multe efecte secundare. Astfel, în timpul tratamentului, sunt destul de frecvente bufeurile, durerile abdominale și sângerările, dar, de obicei, nu au consecințe pentru mamă sau făt.
În aproximativ 5% din cazuri, ciclul FIV poate fi anulat din cauza unui răspuns prea mic la stimularea ovariană. Această problemă apare după activarea procesului de maturare a ovulelor.
Sindromul de hiperstimulare ovariană poate fi o altă manifestare secundară. În 1 până la 3% din cazurile tratate, o creștere anormală a dimensiunii ovarelor poate apărea în zilele următoare colectării ovulelor. Hiperstimularea ovariană poate fi însoțită de simptome precum durerile abdominale, balonarea, febra, greața, vărsăturile, diareea. În cazuri mai severe, pot apărea dificultăți de respirație, deshidratare, acumulare de fluide în abdomen, cheaguri sangvine, tulburări hepatice, insuficiență renală.
Aproximativ 25% din femeile care apelează la FIV nasc gemeni. În clinicile specializate, se implantează, de obicei, nu mai mult de unul - doi embrioni la fiecare ciclu, pentru a se reduce riscul de sarcini multiple.
Rata nașterilor premature și a cezarienelor este ușor mai ridicată în cazul sarcinilor obținute prin FIV. Nașterile premature sunt frecvent asociate cu sarcini multiple și, și mai frecvent, cu anumite medicamente pentru creșterea fertilității.
De asemenea, femeile care au făcut fertilizare in vitro prezintă un risc cu 30% mai mare de a dezvolta cancer ovarian. Nu se știe deocamdată dacă aceasta este o consecință a tratamentelor sau a problemelor de sănătate care provoacă infertilitatea.
Fertilizarea in vitro este, în prezent, o tehnică foarte bine controlată. Se recomandă cuplurilor care își doresc un copil să aștepte unul până la doi ani înainte de a o accesa, pentru a vedea dacă apare o sarcină în mod natural în această perioadă. Pasul următor e reprezentat de controalele complete făcute de ambii parteneri, pentru a se stabili dacă este vorba despre infertilitate și care este cauza acesteia. Uterior, medicul specialist poate oferi un tratament adecvat, nu neapărat fertilizarea in vitro.
Sursa foto: Pexels.com
