Urmărește A1 pe DiscoverMotivul este simplu. Plasticul nu este biodegradabil. În schimb, se descompune în bucăți din ce în ce mai mici și, în cele din urmă, se răspândește peste tot, inclusiv în lanțul alimentar. Bucățile de plastic ajung să aibă dimensiuni mai mici decât semințele de susan!
Cât de mult ignorăm pericolul? Aruncăm plastic într-o oră cât să depășim cu el înălțimea statuii lui Isus aflată la Rio de Janeiro, iar într-un an, cât să depășim Burj Khalifa din Dubai.
Aproximativ un milion de butelii din plastic sunt aruncate în fiecare minut, iar datele Euromonitor International arată că peste 480 de miliarde de recipiente sunt vândute anual.
Principalele surse din care oamenii înghit cel mai mult plastic
Bucăți microscopice de plastic au fost descoperite în cele mai îndepărtate locuri de pe planetă - din adâncurile oceanului până la gheața arctică.
Oamenii respiră bucățele microscopice de plastic și mănâncă și beau apă care conține plastic, în fiecare zi, potrivit Mediafax.
Deși zeci de rapoarte au fost publicate pe tema microplasticului, comunitatea științifică se află abia la începtul cercetărilor pe această temă.
Oamenii ar putea ingera echivalentul unui card de credit din plastic pe săptămână, a concluzionat un studiu recent realizat de WWF International.
Plasticul ajunge în organismul uman mai ales din apa potabilă, dar și prin surse precum crustacee, ce tind să fie consumate întregi, astfel încât plasticul din sistemele lor digestive este, de asemenea, consumat. Și mierea este un aliment care conține plastic în cantități mai mari.
În aceste condiții, oamenii ajung să consume în fiecare lună 21 de grame de plastic, ceea ce înseamnă jumătate din volumul unui bol de orez, într-un an 250 de grame de plastic, cât să umple o farfurie, iar pe parcursul vieții - 79 de ani în medie - cantitatea ajunge la 20 de kilograme, cât două tomberoane pentru gunoi.
„Folosim plasticul de decenii, dar nu realizăm impactul particulelor asupra sănătății noastre”, spune Thava Palanisami de la University of Newcastle din Australia, care a colaborat la realizarea studiului WWF. „Tot ce știm este că îl ingerăm și este potențial toxic”.
Plasticul menționat provine din varii surse, cum ar fi recipientele din plastic pentru apă și răcoritoare.
Jumătate din plasticul fabricat este folosit o singură dată. Din cele 380 de milioane de tone fabricate în 2015, conform revistei Science Advances, circa 55% a fost aruncat, 25% a fost ars și 20% reciclat. Procentul reciclării se reduce într-o perioadă mai mare de timp. Astfel, între 1950 și 2015 s-au produs 8,3 miliarde de tone de plastic, din care doar 6% a fost reciclat.
Măsurile pentru combaterea poluării cu plastic
Uniunea Europeană a decis interzicerea, începând cu 3 iulie 2021, a comercializării tacâmurilor de unică folosință, bețișoarelor pentru urechi, a paielor/bețelor pentru agitat băuturi, produselor realizate din materiale plastice degradabile prin oxidare și recipientelor pentru fast-food/băuturi din polistiren expandat.
O altă măsură, complementară, constă în stabilirea unor obligații de colectare. Astfel, producătorii vor fi nevoiți să asigure, până în 2025, colectarea anuală a minimum 77% din greutatea sticlelor de tip PET și reciclarea anuală a minimum 25% din produsele de acest tip.
În aceeași ordine de idei, până în 2029, România trebuie să asigure o colectare anuală de minimum 90% a sticlelor de tip PET și, până în 2030, o reciclare de minimum 30%.
