Se spune ca, o data la o suta de ani, cine mananca o lingura de seminte negre de susan, muiate in roua stransa de pe petale de flori, in zorii celei mai lungi zile a anului, va castiga nemurirea...
Dar cum nimeni nu a tinut exact socoteala anilor cand se implineste suta, este foarte greu sa stii in care dimineata dintr-un secol poti sa-ti castigi dreptul la vesnicie (pe pamant?).
In ritualurile hinduse, proprietatile miraculoase ale semintelor de susan au trecut si asupra uleiului obtinut din ele, acesta folosindu-se la templu si in timpul rugaciunilor.
Un preparat dulce, pe baza de seminte de susan, numit "Rassi ladu" (un fel de gogosele tavalite prin susan sfaramat), este oferit, conform traditiei, zeului Ganesha. Zeitatile protectoare ("mani") ale Indiei sunt si ele imbunate cu un amestec de seminte de susan negru cu orez, in vreme ce zeii din Vede sunt rasplatiti cu seminte de susan alb, de asemenea in amestec cu orez.
Cele doua ofrande se numesc, in termeni populari, "tarpana". Ramanand in acelasi spatiu hindus, ar mai fi de spus, de exemplu, ca maleficul zeu Shani (corespondentul lui Saturn in cultura europeana antica) este imblanzit cu ulei de susan.
De altfel, in intreaga literatura medicala arhaica a Indiei uleiul de susan este preamarit pentru proprietatile sale vindecatoare. Medicul filosof Auvaiyaar scria ca in traditia Tamil a te imbaia cu ulei de susan (joia si sambata, barbatii - vinerea, femeile) este benefic pentru cei care traiesc in mediile umede, tropicale.
Traversand spatiile si timpul, susanul a fost adeseori considerat o planta cu proprietati magice, creatoare... Asirienii, spre exemplu, povesteau ca, in vreme ce tocmai creau lumea, zeii lor sorbeau din cupe de corn un vin tare, facut din seminte de susan.
Se zice chiar ca, ametiti de taria vinului, zeii s-ar fi lasat induplecati ca, pe langa atatea animale si pasari, sa creeze si omul, avand trup si chip asemenea lor, dar lipsindu-i scanteia (ori picatura) nemuririi.
O legenda spune ca una dintre zeite ar fi vrut sa ii dea pana si imortalitatea acestei fiinte nou create, intinzandu-i sa manance un pumn de seminte de susan. Dar pana ca omul sa apuce sa guste din ele, o pala de vant le-a spulberat. Din acele seminte cazute din cer a aparut si planta de susan.Nu sunt insa acestea singurele legende construite in jurul semintei de susan.
Va amintiti celebra formula magica a lui Alladin, dinaintea stancii ferecate de la pestera comorilor? "Sesam, deschide-te!", spunea eroul din "1001 de nopti". De fapt, "sesam" (Sesame) nu este decat numele susanului. Cuvintele magice... ei bine, ele fac trimitere la mica samanta de susan din care izbucneste, foarte repede, firul subtire al plantei. Capacitatea acestei seminte minuscule de a se transforma intr-o planta robusta este cea care a inspirat imaginarul colectiv.
Chiar nemurirea nu o s-o gasim in pumnul de seminte de susan ori in lingurita de ulei stors din miraculoasa planta. Dar proprietatile lor terapeutice nu sunt de neglijat. Bogata in acizi grasi nesaturati, pasta de susan (tahini), intinsa pe o felie de paine este o alternativa la salamuri sau dulceturi.
Susanul alb este bogat in calciu si magneziu (de aceea este indicat pentru copii ori pentru femei la varsta a doua), dar si in lecitina, astfel incat este un adjuvant foarte bun pentru batranii cu probleme de pierdere a memoriei.
Susanul negru, datorita compozitiei sale, are proprietatea de a intarzia imbatranirea organismului (cei care consuma susan negru au pielea neteda si incaruntesc tarziu), fiind folosit, in acelasi timp, pentru marirea lactatiei tinerelor mame.
Citeste jurnalul.ro
S-au descoperit genele care indica longevitatea... Carmen Bruma: “Regimul ma ajuta sa slabesc. Sportul ma mentine”...
