Căscatul este un reflex întâlnit la oameni şi animale deopotrivă, care constă în inhalarea aerului şi întinderea timpanelor, simultan, urmate de o expiraţie puternică. Oamenii încep să caşte încă de când se află în pântece şi asociază, în general, acţiunea cu oboseala, somnul sau plictiseala
Cercetători din cadrul Universităţilor Yale şi Maryland au descoperit, însă, că actul căscatului deschide sinusurile situate la stânga şi dreapta nasului, situaţie ce duce la scăderea temperaturii creierului.
Primele studii indicau faptul că reflexul ar fi un răspuns la nivelul crescut de dioxid de carbon din sânge, atunci când corpul are nevoie de un aport de oxigen, care ar justifica inspiraţia profundă, sau de eliminarea dioxidului de carbon, printr-o expiraţie puternică.
Experimentele ulterioare au demonstrat însă, că mediile cu un nivel scăzut de dioxid de carbon sau administrarea de oxigen subiecţilor nu influenţează nevoia de a căsca.
Cea mai recentă teorie susţine că rolul căscatului ar fi termo-reglator. Mai exact, temperatură ridicată, care apare natural în condiţii de oboseală, suprasolicitarea sau la trecerea dintr-o stare în alta duce la încetinirea proceselor cerebrale. Inspiraţia puternică, urmată de expiraţie duce la răcirea creierului şi reglarea temperaturii. Aceasta ar fi explicaţia pentru care oamenii cască atunci când se trezesc şi îşi încep ziua, trecând dintr-o stare în alta, atunci când sunt obosiţi sau înaintea unor experienţe solicitante.
Experimentele dovedesc că studenţii cască înaintea examenelor, la fel ca şi paraşutiştii, înaintea salturilor. Alte explicaţii care ar explica de ce căscăm variază, de la dorinţa de a dezmorţi muşchii feţei şi ai limbii, până la nevoia de a rămâne în stare de alertă.
