Calatorie culinara prin Siria

Urmărește A1 pe Discover

In Siria ochii au parte de mult desert pietros, castele bine conservate, femei in haine negre, zaharicale cat cuprinde, cate un magarus ici-colo si un cer plin de minarete, de oriunde te-ai uita. Calatoria este cel putin la fel de bogata si pentru papilele gustative - cofeturi inmuiate in miere lipicioasa, salate racoritoare, kebaburi perfecte, condimente ametitoare si multe, multe zambete. Sirienii sunt foarte prietenosi, aceasta fiind una din putinele tari in care oamenii se bucura sincer ca esti din Romania.

Cele doua orase principale ale Siriei - Damasc si Alep - concureaza la titlul de cel mai vechi oras cu locuire continua. Este firesc ca varietatea experientelor sa faca din aceasta tara o destinatie ideala pentru multe categorii de turism - religios, istoric, culinar sau cultural. Au trecut pe aici romanii, grecii si apoi cruciatii si au lasat in urma temple, manastiri si castele.

De-a lungul celor 12 zile in care am strabatut tara de la sud spre nord si din Bosra rasariteana pana in porturile mediteraneene Tartus si Latakia, mancarea a fost mereu in centrul atentiei. Bucataria araba este usoara si delicioasa, iar in Siria legumele au o savoare
neintalnita niciunde altundeva.

Restaurantul - Naranj

Orasul vechi din Damasc este inca un muzeu in aer liber al vietii sirianului obisnuit. Plimbandu-ne pe strazile inguste, pe masura ce ne adanceam in increngatura lor, vedeam rufe puse la uscat, pisici fugind din calea noastra, usi magnifice lasand sa se intrevada curti interioare de poveste, mici magazine si unitati de productie.

Intr-unul din acestea se cocea painea - roti mari de aluat subtire, depuse cu evlavie intr-o gura de lut, cam stramba si sasie, dar fiebinte. Intr-un alt colt de bazar, un alt sirian picura aluat pe o tava rotunda rotita cu viteza, facand astfel patul de taietei al cataifului. Procesul creeaza o pofta instant, ce nu poate fi potolita decat la Naranj, unde dulcele - „knafe" pe limba locului - vine aburind, cu o crema de lapte delicata si insiropare medie, cat sa nu te opresti din degustat pana nu dai gata tava.

Sirienii iau cina tarziu, dupa ora 21-22 si nu sunt niciodata singuri. Isi impart mancarea si timpul cu prietenii, ceea ce duce la mese bogate si prietenii pe viata. Naranj este unul din cele mai bune restaurante din oras. Situat in orasul vechi, intr-o casa superb reconstruita si avand mesele dispuse in jurul unui havuz ca in povesti, restaurantul este vizitat atat de turisti, cat mai ales de sirieni si fara rezervare trebuie sa astepti cel putin o ora.

Mesele la Naranj incep lenes, cu migdale abia culese, puse gramajoara intr-un bol in care se mai afla si niste cuburi de gheata. Smecheria este ca gheata se topeste, iar apa mentine migdalele mustoase si extrem de crocante. Parcurgerea meniului face decizia dificila, iar procesul sfarseste cel mai probabil prin comandarea unei treimi din meniu, dupa negocieri indelungi intre pofta si constiinta. De incercat neaparat sunt supa de linte, kebabul cu visine, bulgurul cu oaie si cataiful. Trebuie retinut si faptul ca desertul este din partea casei si consta din doua tavi cat roata carului, pline cu fructe si prajituri tip baclavale, iar costul unei astfel de mese pantagruelice nu depaseste 50 dolari de persoana.

Condimentul - za'atar

Vazuta de jos, de la 1,5 km de trepte distanta, Mar Mousa arata ca un cuib de vulturi. Pare o fortareata de stanca, cladita in buza muntelui si accesibila doar per pedes, pe un sir de trepte lung si chinuitor. Mica asezare manastireasca de rit sirian a fost infiintata in secolul al VI-lea si este gospodarita acum de vreo 16 calugari, care ofera cazare si masa celor ce le calca pragul, in schimbul unei mici donatii sau al ajutorului la treaba.

La ora la care am ajuns noi, la Mar Mousa se lua micul dejun. Fara cuvinte, ni s-au pus in fata farfurii cu branza moale, gem de caise, ulei de masline, rosii si za'atar, aromatul amestec de cimbru, sumac si susan specific zonei. Prima reactie a fost sa refuzam, crezand ca ni s-au adus din greseala bucatele; unul din noi a apucat insa sa guste branza si aceasta ne-a oprit din demersul inapoierii mancarii.

Mai tarziu, am aflat ca toti vizitatorii primesc micul dejun si ca toate produsele sunt pregatite de catre calugari. La final, in loc de plata, am spalat vasele impreuna cu o italianca si o sirianca, trecandu-le din mana in mana, prin vase de arama pline cu apa ca gheata.

Desertul - booza

Booza inseamna inghetata, iar in Damascul vechi aceasta nu poate fi altceva decat cea de la Bakdash, in souk Hamidye. Bakdash, o „inghetatorie" veche de pe la 1885, unde inghetata (facuta din mastic si sahlep) este mesterita in cuve, batuta ritmic cu maiul pana capata elasticitatea perfecta si pusa apoi la odihna, in forma unor bulgari trasi prin migdale maruntite. Sta asa in vitrina, pret de cateva minute, caci se gaseste imediat o gura pofticioasa care sa o revendice, la capatul rabdarii impuse de o coada ce nu se diminueaza niciodata. Este unul din locurile cele mai populare din Damasc - si in intreaga lume araba - deci nu trebuie ratat!

Bautura racoritoare - menta si rodii

La intrarea in marea moschee a Omeiazilor, intre ciotul unei coloane romane si un balcon cu covoare spanzurate la aerisit, sta zi de zi o pereche de tineri sirieni ce vand suc proaspat de fructe. Vand suc de rodii si de portocale, alegand din gramezi de fructe vii pe acelea care, in schimbul unei lire, vor potoli setea unui calator.

Mecanismul este simplu si se aseamana unei ghilotine; rodia isi pune trupul durduliu intr-o cupa asupra careia se abate brusc un fel de ciocan, si gata! Viata i se scurge picatura cu picatura in paharul de unica folosinta, iar lesul ii este aruncat in spate, langa suratele sale.

O alta bautura ce trebuie incercata, mai ales de catre cei ce au mancat prea mult sau prea dulce, este limonada. Banala bautura este surprinzatoare in Siria. Arata ca o spuma verde, iar socul primei inghitituri este covarsitor.

Are gustul prospetimii maxime, cum n-ai gustat vreodata; luata la bani marunti, dupa bombanitul la adresa chelnerului care uita sistematic mierea, iti dai seama ca reteta nu poate fi decat aceasta: se ia o mana de menta si o lamaie si se dau prin blender; se pun in pahar si se picura putina apa gazoasa, asa, ca sa aiba bule.

De vizitat:

- Bosra;

- Mar Mousa;

- Serjilla;

- Krak des Chevaliers;

- Manastirea Sf Simion;

- Ma'loula.

De luat acasa:

- vase de cupru;

- bijuterii de argint;

- matase.

Citeste si Good Food Romania!