FOTO! Miracole pe Valea Loarei

A trecut un deceniu de cand Valea Loarei – Valea Regilor – a intrat in patrimoniul inestimabil al omenirii, cu tot, cu castelele si istoriile ei. Memoria celui mai lung fluviu al Frantei concureaza doar cu memoria oamenilor care au trait, s-au iubit, au construit, s-au luptat si din nou au iubit, pe tarmurile lui. De la uluitoarele gradini de la Villandry, pana la scara dubla davinciana de la Chambord, de la statuile umbrite din Lude la umbrele muschetarilor de celuloid din Chaumont, de la istoriile de vanatoare de la Cheverny la cele de iubire, intriga, gelozie si moarte de la Chenonceau– Valea Loarei e un diamant cu o mie de fete.

Publicat: Duminica, 26 Iunie 2011, 00:00 | Actualizat Sambata, 30 Iunie 2012, 14:04

Pentru o vreme, la inceputul secolului al XIV-lea, cand Parisul era ravasit de razboiul civil, delfini si regi, eroi si strategi s-au refugiat in castelele de pe tarmurile generosului fluviu. Intr-o Franta taiata in doua, cu Reims - unde se gaseste catedrala consacrata a incoronarilor - ramas de partea cealalta, un rege precum Carol al VII-lea (refugiat la castelul mamei sale, Yolanda de Aragon, in Melun-sur-Yevre) ar fi ramas in veci neincoronat daca nu l-ar fi aflat aici Jeanne la Pucelle, Jeanne D'Arc, neinfricata, care sa-l ridice si sa-l poarte alaturi de ea in epopeea-i victorioasa.

2011/06/25//315068-t4.jpg

Articolul continuă după reclamă

In scurtul sau destin, eroina, care a fost ridicata la rangul de cavaler in Melun-sur-Yevre, a locuit pentru scurta vreme si la Castelul Sully-sur-Loire (iarna 1429-1430), de aici pornind in ultimul ei asalt, inainte de a fi capturata. Ramanand in aceeasi epoca a lui Carol al VII-lea, sa mai notam ca donjonul din Loches a fost oferit ca resedinta uneia dintre frumoasele epocii, favorita regelui, Agnes Sorrel. Pentru castelana din Loches gatea cel mai cunoscut bucatar din Evul de Mijloc, insusi Guillaumme Taillevent, cel care a lasat posteritatii primul manuscris cu retete culinare redactat in limba franceza.

Partea cu protocronismul este contestata de vecinii elvetieni, care au gasit la Sion, acum vreo doua decenii, un manuscris mai vechi cu un secol si ceva, care contine aproape aceleasi retete, intr-o redactare mai saracacioasa; manuscrisul din Elvetia a fost scris la comanda arhiepiscopului de Sion, iar cercetatorii lui sustin ca Taie-Vant nu era decat un simplu copist.

Pe firul istoriei, ca si pe firul apei, castelele si povestile lor uluitoare se succed. Amboise, de exemplu, isi leaga numele de Ludovici (al XI-lea si al XII-lea), de Carol al VIII-lea (care-l imbogateste cu mobila si tapiserii rare), dar mai ales de Francisc I, socrul Catherinei de Medicis, care-l aduce din Italia pe Leonardo da Vinci si-l instaleaza in castelasul de mai sus, la Clos-Lucé. Pana-n ziua de azi, aveam sa-mi dau seama trecand prin Amboise, locuitorii orasului povestesc de celebrul lor vecin „din deal", „pictorul Leon". Adica Leonardo. Da Vinci.