Am coborat pe aeroportul mic si infrigurat de langa Paris, Beauvais. Acolo, plin de oameni cumparand bilete spre autobuzul de Paris. Pe mine ma astepta cineva cu masina. Spun asta pentru ca am ajuns la 9 seara in Beauvais, iar autocarele spre Amiens nu mai circula dupa ora 6 decat duminica.
Drumul spre oras, care a durat putin peste o ora, a trecut prin sosele libere, marginite de campuri cu flori galbene, cand si colo cladirile cochete ale altor localitati mai mici.
Am ajuns in locul unde aveam sa stau pentru 3 nopti: un cartier de case albe, un vecin cu un ponei si doi iezi. Aici e plasat campusul universitar din Amiens, unde erasmusi din toate tarile Europei vin pentru un semestru sau doua pentru o experienta "french".
A doua zi, in soare, am vazut iepuri mici, ciocolatii, rozand iarba din fata caminului. Asta mi s-a parut ceva fantastic! Bineinteles ca daca observa vreo miscare fug repede in cotloane. Padurea este si ea aproape, iar de pe trotuarul ce o strajuieste, vezi alti iepuri cu pui dupa ei.
Spre zona de centru am mers pe jos, orasul este destul de mic, insa incredibil de frumos. Ce se poate observa de la o simpla plimbare pe strazile sale, este armonia intregului. Nu exista discrepante. Centrul are cladiri vechi, cu scari intortocheata deasupra raului Somme. Iar restul orasului imprumuta ceva din clasicismul simplu al centrului: case de caramida, sau albe cu ferestre albastre, flori si stradute pavate. Este frumos si linistit, dar in acelasi timp un loc incarcat de istorie.
Catedrala din Amiens - una dintre cele mai inalte biserici gotice construite in stil clasic din secolul 13 - este cea mai mare de acest fel din Franta. A fost distrusa de un incendiu in 1154 iar reconstructia ei a inceput in 1220 si s-a terminat in 1247. Este impresionanta prin coerenta planului, frumusetea constructiei pe interior, labirintul si modelele din podea. Iar cand stai in fata ei, ii privesti statuile nenumarate si te miri cat de uriasa e, te simti de-a dreptul doar un om mic.
Mi-au mai atras atentia florile, iesind parca de peste tot prin oras, imbinate atat de firesc si totusi cu bun gust, totul gandit. Am aflat apoi ca Amiens este cunoscut si pentru aranjamentele sale deosebite. Iar daca nuantele orasului sunt in armonie, mirosurile si gusturile mancarurilor te fac sa iti doresti sa gusti din toate.
Pe unde mergi, se vand "crepes" (clatite) la tarabe colorate, sau la restaurante elegante. Se consuma un aperitiv inainte, se fumeaza, se discuta si se rade zgomotos. Mi-a placut mai ales ca cele mai multe restaurante cu mancare specifica sunt pe malul raului Somme. Atmosfera este linistita, privelistea frumoasa, clatitele dulci si sarate sunt la ele acasa, dar si biscuitii Macaroons, croissantele sau gemurile de tot felul.
Am plecat de acolo cu geanta mirosind a sapunele parfumate vegetale, croissante si biscuiti cu lapte. Mi-as fi dorit sa iau insa si ceva din frumusetea vietii acelui oras, care desi turistic, traieste intr-un ritm linistit, relaxat.
Ah, la vie en rose! :)
Trapani, orasul-secera... Benidorm - Manhattanul litoralului Spaniei...
