“Podul Suspinelor” este cea mai faimoasa atracţie turistică din Veneţia.Construit în 1600, cu două mari legende în spate, în fiecare an atrage prin arhitectura barocă, tradiţii şi frumuseţea aparte.
Puntea Suspinelor este construită din piatră de Istria, în stil baroc, şi a fost realizată la începutul secolului al XVII-lea de către arhitectul Antonio Contin. Acest pod faimos al Veneţiei, situat la mică distanţă de Piaţa San Marco, traversează Rio di Palazzo legând printr-un pasaj dublu Palatul Dogilor de Prigioni Nuove, prima clădire din lume construită special pentru a fi folosită că închisoare. În timpul Serenissimei, podul a fost folosit ca pasaj de trecere al deţinuţilor din închisoare către birourile anchetatorilor de stat unde urmau a fi judecaţi.
Cunoscut în intreagă lume, el este fotografiat de turiştii de pretutindeni din doar două locuri de unde este observabil (în afară de cei din gondole), adică de pe ponte della Canonica şi de pe ponte della Paglia. Potrivit legendei, numele său se referă la suspinele condamnaţilor la moarte care mergeau pe ultimul drum de la Palatul Dogilor către locul în care erau executaţi. Astfel, ei puteau să vadă pe Puntea Suspinelor pentru ultima oară lumina soarelui, priveliştea mirifică a lagunei şi insula San Giorgio Maggiore. Cu toate acestea, legenda pare total lipsită de temei, deoarece din interiorul pasajului se vede foarte puţin în exterior. Termenul “sospiri” indică ultimele respiraţii ale condamnatului către lumea liberă, pentru că o dată condamnat în Republica Dogilor nu te mai puteai întoarce înapoi.
Această tristă poveste nu schimbă faptul că imaginea podului face parte din fascinanta colecţie turistică a Veneţiei. Ca o mică observaţie a decoraţiunilor exterioare, o mare parte dintre ele arată feţe nervoase şi triste, una singură fiind în particular cu o expresie fericită, şi se crede că-l reprezintă pe gardianul podului.
Fără niciun dubiu, cuplurile sunt cei mai frecvenţi turişti ce adoră să se plimbele cu gondola, datorită unei alte legend. Aceştia consideră că dacă se sărută în timpul unei plimbări pe sub pod la răsărit iar clopotele Bazilicii “Sf. Marcu” sună, vor avea parte de dragoste eternă şi fericire.
Podul a fost o inspiraţie şi pentru alte construcţii de acest gen. Oraşe din Anglia, America, Suedia, Germania şi Scoţia, au propria lor versiune de “Pod al suspinelor”, însă, originalul va rămâne mereu aparte şi cu o frumuseţe de necontestat fiind un mare simbol al Veneţiei.
