Construit în timp record, de numai un an, Cazinoul din Sinaia va deveni, în scurt timp, nu numai atracția stațiunii, ci și un punct de reper de pe Valea Prahovei. Familia Regală e poftită la inaugurare, Alexandru Davilla ține vorbirea, iar George Enescu susține un recital. Jucătorii, încrezători în șansele unor câștiguri însemnate, aruncau arginți în fântâna arteziană, apoi se puneau la cele 13 mese din marea Sală a Oglinzilor
Pe locul unde cândva se afla vila Ghica, prima de acest gen din Sinaia, baronul de Marcay, unul dintre oamenii cu ceva acțiuni și pe la Monaco, poruncește să se înalțe un cazino modern, ce se va ridica în numai un an 1911-1912. Alexandru Davilla, autorul lui ”Vlaicu Vodă”, Directorul ”Teatrului Național” din București, face vorbirea de inaugurare, Familia Regală e și ea prezentă, marea minte luminată Titu Maiorescu răspunde ”prezent”, iar ceremonia e încheiată de un concert semnat de George Enescu.
Cazinoul ”rupe” încă de la deschidere. Exista un tren special București - Sinaia. Cu el veneau jucătorii ”adevărați”, din capitală. La 16.00, când se deschideau porțile, mușterii se îngrămădeau să intre, nu înainte de a arunca arginți în fântâna de dinaintea locului, spre a avea noroc. Se mergea la cele 13 mese din marea Sală a Oglinzilor, toate luminate de candelabre de cristal, se jucau cărți, baccara, braziliană, rummy, table, șah ori ruletă: 600-800 de suflete în același timp. Cine poseda ”avere” și dorea să riște mai mult, trecea în ”Sala Privată”, unde existau doar două mese, dar miza era de cinci ori mai mare decât în mod obișnuit.
Si online puteți găsi cazinouri cu astfel de mese cu limite mari de pariere, dar asigurați-vă că sunt licențiate înainte de a vă aventura. Află mai multe despre cele mai sigure cazinouri pe bani reali din România de pe www.cazinoonline.com.
După cel de-al Doilea Război Mondial, locul e dat Societății de Cruce Roșie, apoi închis. Devine Casa de Cultură a Sindicatelor din Sinaia. Deși vremurile sunt grele, arhitectura și spațiile se păstrează, găzduind fie biblioteci, fie diverse cercuri artistice, spectacole de teatru ori folclor.
În 1978 trece la ”Protocol”, apoi, după evenimentele din decembrie 1989 intră sub jurisdicția Ministerului Culturii.
