Am pus barca de serviciu la apa, motorul si ne-am indreptat spre un ponton de pe plaja. Eram nerabdatori sa vizitam locul. Marius s-a oferit sa-mi fie ghid.
Insula Saint Martin se afla situata in partea de N-E a arhipelagului insulelor Caraibe. Are o suprafata de 98 de km patrati. A fost descoperita de Cristofor Columb in anul 1493, in ziua de 11 noiembrie, cand era, de fapt, Sfantul Martin. Istoria insulei este plina de episoade de cucerire.
Spanioli, englezi, francezi, olandezi deopotriva au incercat in mai multe randuri sa cucereasca si sa stapaneasca aceasta palma de pamant. Primii locuitori ai insulei au fost ameridieni, dar acestia au pierit in urma luptelor de cucerire. Pana la urma insula s-a impartit intre o colonie franceza stabilita in partea de nord si o alta colonie, olandeza, care se asezase in sudul insulei.
Divizarea insulei s-a facut in anul 1648, la 23 martie. Fiecare colonie a desemnat cate o persoana. Cei doi au plecat dintr-o extremitate a insulei in directii opuse. Persoanele nu aveau voie sa fuga. Punctul unde s-au intalnit a constituit cealalta extrema a liniei de demarcatie. S-a semnat un tratat numit Concordia, valabil si azi. De atunci insula este unul dintre cele mai mici teritorii locuite partajate intre doua natiuni.
Partea olandeza se numeste Sint Marteen si are capitala in Philipsburg. Zona este renumita pentru plajele pitoresti, viata de noapte si paradisul fiscal. Localitatea este intesata de magazine duty-free care comercializeaza bijuterii, tigari, bauturi. Aproape zilnic sosesc aici mari vase de croaziera cu mii de turisti dispusi sa cheltuiasca. Shopping-ul e viata lor.
Francezii au numit partea lor de insula Saint Martin, capitala fiind Marigot. Partea franceza se lauda cu magazinele de artizanat, restaurante selecte si cea mai renumita plaja privata amenajata pentru nudisti, situata in Oryent Bay. Creatii ale marilor designeri pot fi gasite in magazinele de un lux orbitor. Sunt numeroase terase in stil parizian unde poti savura o cafea buna si un croasant. Mai toti pietonii sunt inarmati cu baghete, semn de bunastare.
Insula Saint Martin are in jur de 30 de plaje, cateva lacuri cu apa dulce si o laguna care se intinde pe cateva mile. Accesul in laguna se poate face din ambele parti, franceza si olandeza, strabatand cate un canal. Ambele canale sunt traversate de doua poduri. Aceste poduri se deschid de trei ori pe zi pentru a permite ambarcatiunilor intai sa iasa si apoi sa intre in laguna.
Insula Saint Martin se afla situata in zona de uragane. Perioada favorabila aparitiei lor este intre lunile iunie-octombrie. Multe ambarcatiuni se adapostesc in laguna in perioada uraganelor.
Am pornit cu Marius intr-o incursiune prin Marigot. Eu eram stapanita de curiozitate, Marius de nostalgie.
A ajuns pentru prima data in insula Saint Martin la sfarsitul lunii mai 1995. Nu venea la distractie, ci la munca. Firma Mendol Company avea nevoie de un strungar.
Marius bantuia atunci prin insulele din Caraibe in cautarea unui loc de munca. Plecase sa inconjoare lumea dar ramasese fara bani. A aflat de acest loc de munca, a trimis un CV prin fax si a primit raspuns imediat: era asteptat la Saint Martin sa dea o proba.
Dupa ce ajuns in insula si apoi la firma, patronul de atunci, Nuno Mendes de Oliveira, portughez de origine, i-a dat sa execute niste piese. Fiind multumit de rezultat, a fost angajat imediat si a inceput sa lucreze din acel moment. S-a tras cu casa mai aproape de munca, adica a intrat cu Phoenix in laguna.
Totul intrase pe un fagas cat de cat normal pana cand a venit Lewis. Nu e vorba de un coleg de munca, ci de un uragan. In ciuda avertismentelor meteo si a pregatirilor facute, Phoenix a fost aruncat pe mal intr-o padurice de mangrove. Avea carma rupta.
Marius a stat in barca in timpul uraganului. Nu va uita niciodata aceasta experienta care, sigur, l-a intarit. Lewis a fost de gradul trei cu vant de 270 cu rafale de pana la 300 km pe ora. Din cele 2.000 de ambarcatiuni aflate in laguna au mai ramas in ancora 25; restul au fost aruncate pe mal. Insula arata ca dupa potop. Singurul lucru pozitiv a fost ca la firma era de lucru berechet. Marius, ajutat de familia Mendol, a reusit sa-si repare barca si sa o puna din nou la apa.
La foarte scurt timp a venit un alt uragan, Merlin. A fost mai mult ca o furtuna. In anul 1997 a venit si colegul George: a fost de gradul doi. Phoenix a scapat nevatamat.
In anul 1999, dupa ce a strans niste bani si experienta cu carul, Marius si-a continuat periplul in jurul lumii. Au trecut de atunci niste ani.
Ne-am indreptat spre sediul firmei, dar portile erau inchise. Ne-am dat seama ca era Vinerea Mare si ca oamenii se pregatesc de Pasti.
Am cautat un supermarket, am cumparat diverse bunatati si ne-am intors la barca. In ancoraj vantul isi schimbase directia, batea din vest cu 25 de noduri. In golf se formasera valuri mari, ancorajul nu e protejat pentru acest tip de vanturi. In jurul orei 17 Marius reuseste cu greu sa scoata cele doua ancore. Intre timp vantul era la 28 de noduri din fata si valurile aveau doi metri.
Ne-am indreptat spre partea estica a insulei. Cand am ajuns in dreptul golfului Oryent Bay se intunecase deja. Nu aveam harti amanuntite cu acest golf. Stiam doar ca intrarea este marginita de doua recifuri de o parte si de cealalta. Am incercat sa abordam un alt ancoraj, dar nu era protejat. Marius a decis sa intram in golf.
Inaintam cu viteza foarte redusa; in timp ce eu tineam carma, capitanul lua pozitia pe harta. Cu ochii pe sonda am reusit sa trecem de portiunea periculoasa. Uff! Bine c-am scapat! Am inaintat pana aproape de alte yachturi si am aruncat ancorele. Era deja ora 20.
La Halkidiki, pe urmele lui Aristotel... Saint Martin, micul Paris din Caraibe - partea a 2-a...
