Test TopGear: Opel Astra OPC, hot-hatch de 280 CP

Astra OPC este animat de un motor turbo de 2,0 litri in patru cilindri, care produce 280 CP si a carui putere este canalizata exclusiv prin rotile din fata. Solicitat la maximum, OPC scoate un sunet asemanator cu cel al unei tornade care incearca sa iasa printr-o usa de hambar.

Asta ar putea fi o provocare, ma gandesc, in timp ce incerc sa tin masina pe asflat pe un drum secundar din Marea Britanie. Asta ar putea fi un dezastru. Austeritatea fiscala scoate din lista de prioritati remodelatul gardului viu de pe marginea drumului si, cu o generatie in urma, cel mai rapid Astra si rivalii sai te-ar fi obligat sa faci asta in locul consiliului, infigandu-te direct in boscheti la primul viraj. Poti sa dai unei masini cu tractiune fata oricat de multa putere doresti, dar sa nu te astepti sa traga si sa vireze in acelasi timp. Pur si simplu nu se poate.

Sau poate ca ar merge. OPC este imun in totalitate torque steer-ului si rotile sale mari si late se zvarcolesc un pic in mainile mele pe masura ce drumul se deschide in fata. Are 400 Nm, obtinuti intre 2.500 si 4.500 rpm, asa ca un pic de rezistenta este inevitabila. Dar cuplul presupune si un mare potential in depasiri, ca sa nu mai zic de perceptibila si foarte satisfacatoarea smucitura. Si, din nou, mentionez zgomotul turbinei. Chiar are un sunet neobisnuit.

Revelatia adevarata vine cand incepi sa legi virajele. Directia electro-hidraulica de pe OPC nu este chiar cea mai buna in ale senzatiei, finetii sau feed-back-ului, dar este liniara si precisa. Mangaie acceleratia de cateva ori, ca sa-ti faci o idee de parametrii masinii si ca sa-ti dai seama ca poate si mai mult. Mult mai mult. Nu pare sa subvireze deloc prea mult, cu toate ca, sa fiu sincer, simturile tale solicitate de aderenta decat de manevrabilitatea directiei. Pentru ca vorbim de o groaza de aderenta aici, genul de care are o berlina de curse cu pneuri slick si nu un hatchback de familie.

+3

Mai multe fotografii

Citeste testul complet pe TopGear