Decembrie. O zi aproape ca oricare alta, marcata doar printr-o defilare a Armatei cu tehnica de lupta depasita si pomeni ale autoritatilor locale, pentru o populatie tot mai debusolata. O zi nationala fara mari repere morale, fara motive de lauda, fara entuziasm, fara vlaga, fara tinuta, fara mandrie. O zi a unei tari aflate tot timpul in tranzitie, in crize, in experimente.
Romania este o tara care nu stie sa-si cinsteasca eroii. De exemplu, nu avem niciun mausoleu construit de stat in cinstea soldatilor morti in cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Poate, pana in 1989, eroii ucisi pe frontul de Rasarit nu ar fi putut fi comemorati, iar dupa 1990 nu ne-am decis inca ce anume a facut Romania la 23 august 1944... Cert este ca 600.000 de soldati ucisi atat in razboiul dus impotriva URSS, cat si in razboiul impotriva Germaniei nu au un monument reprezentativ si nici macar cimitire proprii.
Apoi, sa mai spunem ca pentru cele peste 20.000 de monumente istorice existente in Romania, bugetul alocat anual pentru intretinerea, consolidarea si renovarea acestora este de 41 de milioane de lei, sub 450 de euro anual, in medie, pentru un monument. Sau ca, pentru cinstirea celor 1,4 milioane de ostasi romani, morti in razboaie din 1877 - dobandirea independentei - si pana acum, statul aloca, anual, sub 1 euro pentru fiecare militar.
In alte tari, sumele alocate depasesc 10 euro si se apropie de 30 de euro anual, in cazul Germaniei, de exemplu.
Tot articolul, in Financiarul
Pensiile, indexate cu valoarea inflatiei... Ofertele imobiliare continua sa apara, dar preturile nu scad...
