Povestea lor dărâmă orice armură de rezistență emoțională și atinge cele mai fine coordonate ale sensibilității. Căsătoria a doi oameni cu sindrom Down aduce în ochii noștri o poveste de iubire care rupe din temelii toate prejudecățile: dragostea nu are limite când sufletele a două ființe rezonează la unison.
Sunt de 27 de ani căsătoriți, se iubesc și sunt alături unul de celălalt la nevoie, deși s-au născut cu una dintre cele mai grele boli, sindromul Down.
Gareth și Deana s-au îndrăgostit unul de celălalt iremediabil: „Înainte să o cunosc pe Deana am avut trei prietene. Am ales-o pe cea potrivită și ea este Deana. ”
Cei doi iubiți s-au căsătorit în 1992 și nimeni nu a crezut că între ei poate fi vorba de ceva serios ținând seama că ambii sunt bolnavi. Familiile lor au fost sceptice până când i-au auzit vorbind de căsătorie. Mama lui Gareth, Anne, în vârstă de 80 de ani, a spus: „Nu știam prea multe despre relația lor până când nu au început să vorbească despre căsătorie.”
Deana a spus: „Încă îl iubesc, chiar dacă este bătrân! "
Cei doi sunt cel mai longeviv cuplu din lume care suferă de sindromul Down.
Sindromul Down este una dintre cele mai frecvente cauze genetice de întârziere cognitivă, determinată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar, de unde şi denumirea de trisomia 21, sub care mai este cunoscută această condiţie medicală. Se estimează că un copil din 700 se naşte cu sindromul Down în Statele Unite, adică aproximativ 6.000 în fiecare an. La nivel global, statisticile indică 3,5 milioane de cazuri de sindrom Down.
Specifice persoanelor cu sindromul Down sunt şi trăsăturile faciale – faţă mică şi rotundă, fruntea lată, gât scurt şi gros, ochi migdalaţi, nas, urechi şi mâini mici etc. Aproape jumătate dintre persoanele cu sindrom Down prezintă şi defecte cardiace, reflux gastroesofagian sau tulburări tiroidiene, motiv pentru care riscul de a dezvolta afecţiuni asociate este destul de ridicat.
Întârzierea cognitivă şi tulburările de limbaj sau de comportament sunt tipice în rândul persoanelor cu sindrom Down, dar asta nu înseamnă că acestea nu pot avea o viaţă normală. Cu terapii specifice, sprijin şi răbdare din partea familiei şi a societăţii, un copil cu sindrom Down se poate dezvolta normal, poate merge la şcoală şi poate lua decizii de unul singur, ajungând un adult independent şi perfect capabil să muncească şi să-şi întemeieze o familie.
Speranţa de viaţă a persoanelor cu sindrom Down a crescut semnificativ în ultimele decade – dacă în 1983, aceasta era de 25 de ani, în prezent, speranţa de viaţă poate fi de 60 de ani sau chiar mai mult.
Termenul de sindrom Down a fost inventat de medicul Langdon Down, cel care a descris pentru prima dată simptomele acestei condiţii genetice, în 1866. Însă abia în 1959 a fost descoperită cauza sindromului Down, şi anume prezenţa unui cromozom 21 suplimentar, de către geneticianul francez Jérôme Lejeune.
