Polonia de dupa inmormintarea presedintelui Lech Kaczyński

Peste 150.000 de oameni l-au condus pe preşedintele Poloniei pe un drum de flori, aplauze şi lacrimi. I s-a mulţumit în urale. Pentru a ajunge la Wawel, 39 trenuri au fost suplimentate pentru călătorii ce au dorit să fie prezenti la înmormântarea din Cracovia.

Ziarele s-au cumpărat frenetic, s-a citit fiecare cuvânt, s-au arătat imagini cu steaguri împânzind ferestrele, fluturând în aer cu câte o panglică neagră, oameni plângând, mii de lumânări acoperind strada din faţa Palatului Prezidenţial. Săptămâna de doliu a durat până pe 18 aprilie, dar încă se mai desfăşoară înmormântările celorlalte persoane aflate la bordul avionului prăbuşit. Ele sunt plânse mai tăcut, mai puţin spectaculos. Şi fiecare zi încă înseamnă o familie pe drumul în negru spre biserică. Apropiaţii preşedintelui în schimb abia au avut răgaz să plângă în linişte. Aparatele de fotografiat le-au urmărit fiecare lacrimă sau grimasă.

Varşovia sau Cracovia, chiar şi acum

În Varşovia, un panou imens cu fotografii alb-negru, o cruce şi liniştea au marcat momentul în care o ţară întreagă a rămas încremenită. Fie pe stradă, fie în faţa televizoarelor, unde ceremonia s-a desfăşurat prelung, ca un cântec trist. Tragedia i-a unit şi i-a divizat în acelaşi timp pe polonezi. Ziarele care mai ieri îl criticau pe Kaczyński, azi îl ridică la rang de erou naţional. Decizia de a fi înmormântat la Wawel (sanctuar naţional cu o istorie de 1000 de ani şi locul de încoronare al regilor polonezi) a stârnit proteste.

În viziunea unora, Lech Kaczyński nu ar merita să fie pus în acelaşi loc cu regi şi eroi naţionali. Dar de fapt aceleaşi proteste au avut loc şi când a fost înmormântat Jozef Piłsudski, fondatorul celei de-a doua Republici Poloneze.

Norman Davies, cunoscut istoric britanic şi autor al cărţilor „Europa -o istorie" şi „Polonia -terenul de joacă al Zeilor" a declarat într-un interviu pentru TVN24: "Consider că fostul primar al Varşoviei, preşedintele ţării, care şi-a făcut datoria în Varşovia, fiul unui luptător al Insurecţiei din Varşovia ar trebui înmormântat în Varşovia".

Întrebat despre cea mai importantă realizare a preşedintelui, el a declarat că ar fi Muzeul Insurecţei din Varşovia: "Era încă destul de tânăr şi avea o întreagă carieră în faţă. Nu poate fi găsită o mai mare realizare politică decât MIV, care va fi într-un fel monumentul său". Părere împărtăşită şi de Andrzej Wajda (regizorul filmului de Oscar- Katyn), care într-o scrisoare deschisă şi-a exprimat regretul în faţa acestei tragedii, dar si-a arătat indignarea în legătură cu locul funerariilor.

Cu toate acestea, o bună parte a populaţiei este de acord cu locul unde a fost înmormântat cuplul Kaczyński. Iar faptul că mass-media nu l-a simpatizat foarte mult pe preşedinte cât acesta era în viaţă, încă se mai simte, deşi unii au schimbat tonul.

Fratele în doliu, viitor preşedinte?

Puţini se întreabă dacă Jarosław Kaczyński doreşte să candideze la preşedinţie. În schimb se fac speculaţii şi cercetări care se înnoiesc zi de zi cu privire la şansele lui în cursă. Conform celui mai recent sondaj cerut de PIS, el este reprezentatul lor cu cei mai mari sorţi de izbândă. Deşi simpatia pare să fi crescut faţă de partidul conservator de dreapta PIS, PO se bucură încă de o popularitate semnificativ mai mare. Însă în două luni va fi ales un alt preşedinte. Iar partidele politice trebuie să se mobilizeze rapid; luni, 26 aprilie, vor fi anunţaţi candidaţii şi jocul va începe.

Ritualurile unei ţări creştine

Până atunci, lucrurile se aşează. Ce s-a văzut din exterior a fost un popor copleşit de durere, solidar în faţa unei tragedii naţionale. Însă pentru a înţelege de ce simpatia şi tristeţea imensă manifestată faţă de familia preşedintelui ar putea să nu fie neapărat reflectată la vot, este interesant de luat în calcul teoria antropologului Victor Turner despre extinderea conceptului de ritual. În faţa unei tragedii, oamenii apelează la anumite simboluri şi obiceiuri pentru a putea face faţă.

Imediat după catastrofă, oamenii au devenit deodată uniţi, au uitat de neînţelegeri şi ca un întreg au luat parte la "ritualul" de a-i onora pe cei morţi. Simboluri ca steagurile cu panglică neagră i-au integrat pe toţi, indiferent de structura socială. În acelaşi timp, nevoia de mit a creat "cuplul presidenţial ca sacrificiu suprem adus memoriei celor care au murit la Katyn" şi tot sensul simbolic al "Katynului blestemat".

Dar acest tip de organizare nu durează la nesfârşit. Diferenţele apar în cel mai nepotrivit moment şi încep să creeze nişte conflicte puternice. Unii vor spune că doar ei ar trebui să plângă după Kaczyński, fiind adevăraţii lui suporteri, spre deosebire de alţii, care mai mult l-au criticat. Decizia despre înmormântarea de la Wawel a rupt şi mai mult din unitate, iar vechea structură reapare încet. S-ar putea spune că lucrurile revin la normal.