Fertilizarea in vitro ajută multe cupluri să aibă un copil atunci când acestea au probleme de fertilitate. Iată ce trebuie să știi despre acestă procedură.
Fertilizarea în vitro a devenit soluția principală la care apelează cei care își doresc să devină părinți, dar nu pot avea un copil pe cale naturală. Deși inițial metoda aceasta era învăluită în mister, astăzi a ajuns să aibă din ce în ce mai mulți adepți.
Primul copil conceput artificial
La 25 iulie 1978, în Anglia se năștea primul copil conceput prin fecundare artificiala, fetița pe nume Louise Joy Brown. Această fecundare a fost realizată de profesorii Roger Edwards și Patrick Steptoe. Louise s-a născut prin cezariană la spitalul Oldham din nord-vestul Angliei și a cântărit la naștere 2,61 kilograme.
Părinții lui Louise încercaseră timp de 9 ani fără succes să aibă un copil. Lesley Brown, mama fetiței, îl convinsese pe soțul ei, John, să accepte propunerea specialiștilor de la Universitatea Cambridge. Printre specialiști se afla psihologul Robert Edwards și ginecologul Patrick Steptoe, care tocmai puseseră la punct, după zece ani de cercetări, tehnica fecundării în vitro. Astfel, din ovulele și spermatozoizii recoltați de la cei doi a fost obținut un embrion care, ulterior reimplantat în uterul mamei, s-a dezvoltat normal și a condus la nașterea unui copil perfect sănătos.
Procedeul s-a răspândit repede în întreaga lume, iar Louise a avut și o surioară prin aceeași metodă. Natalie Brown, care a venit pe lume în 1982 tot prin fertilizare în vitro, este și primul bebe-eprubetă care a dat naștere, în 1999, unui copil perfect sănătos conceput în mod natural.
Ce presupune fertilizarea în vitro
Astăzi, din nefericire, multe cupluri se confruntă cu diverse probleme atunci când își doresc să aibă un copil pe cale naturală. Dorința de a deveni părinți îi determină pe foarte mulți dintre ei să apeleze la metode ajutătoare precum fertilizarea în vitro.
Încurajați de numeroasele reușite, astăzi mulți oameni se folosesc de evoluția aceasta a științei și tehnologiei pentru a avea un copil, percepând-o ca fiind cea mai eficientă formă de tehnică de reproducere asistată.
Prima fertilizare în vitro a avut loc în 1978. De atunci, milioane de alți copii au fost aduși pe lume prin această metodă. Această metodă presupune combinarea ovulelor și a spermei în afara corpului, în cadrul unui laborator, după ce embrionii se formează aceștia fiind introduși în uter. Totuși, fertilizarea in vitro nu reprezintă niciodată primul pas în tratarea infertilității, la aceasta apelându-se atunci când alte metode precum medicamentele pentru fertilitate, intervenția chirurgicală sau inseminarea artificială nu au dat roade.
Cum decurge procesul de fertilizare în vitro
Stimularea superovulației
Acest procedeu presupune administrarea de medicamente pe cale injectabilă pentru a îmbunătăți producția de ovule (maturarea lor, prevenirea ovulației premature, pregătirea mucoasei uterine), acestea având rolul de a transmite ovarelor să producă mai multe ovule. În timpul tratamentului, femeia trebuie să facă ecografii transvaginale și teste de sânge pentru verificarea ovarelor și a nivelului hormonal.
Recoltarea ovulelor
La 34-36 ore după ultima injecție cu hormoni și înainte de ovulație, se intervine chirurgical. Această intervenție este una minoră și se face cu medicație analgezică printr-o metodă numită aspirație foliculară (sacii foliculari sau foliculii sunt cei care conțin ovulele), ce constă în îndepărtarea ovulelor din corpul femeii. Intervenția durează între o jumătate de oră și o oră și necesită spitalizare de scurtă durată.
Fertilizarea ovocitelor
Acest proces constă în combinarea spermei de cea mai buna calitate donată în aceeași zi cu ovulele (amestecul celor două poartă denumirea de fertilizare) și are loc imediat după prelevare. Amestecul rezultat este depozitat într-un mediu controlat, sperma fertilizând ovulul în decurs de câteva ore. Dacă medicul consideră că șansele de fertilizare sunt reduse din pricina numărului extrem de mic de spermatozoizi, sperma va fi injectată direct în ovul (injecție intracitoplasmatică cu spermă).
Cultivarea embrionilor
Aceștia pot fi cultivați pe perioade diferite de timp, în funcție de istoricul reproducător al femeii și al partenerului său. Odată fertilizat, ovulul se divide devenind un embrion, în decurs de aproximativ 5 zile embrionul conținând mai multe celule care se vor divide în mod activ (în ultimele două zile se ajunge la stadiul de morulă (Primul stadiu în dezvoltarea embrionară, în timpul căruia embrionul capătă aspectul de mură) și blastocist (stadiu în dezvoltarea embrionului în care acesta se prezintă ca o cavitate înconjurată de un număr variabil de celule).
După procedură
În urma transferului embrionar, femeia este sfătuită să aibă un repaus complet la pat și să urmeze un tratament cu administrare orală sau intravenoasă ce conține progesteron (8-10 săptămâni după transfer) care ajută la îngroșarea mucoasei uterine (embrionul se implantează mai rapid). Monitorizarea sarcinii se va face de către medicul ginecolog, ca și în cazul unei sarcini obținute normal.
Succesul sau eșecul procedurii de fertilizare in vitro este confirmat de Bhcg, o analiză de sarcină din sânge care se face la 14 zile de la puncția foliculară și pentru care orice cuplu trebuie să fie pregătit emoțional.
Citește și:
Infertilitatea, coșmar pentru unul din șase cupluri. Fertilizarea in vitro, 30% șanse de succes
Sursă foto: pexels.com
Sursă de informare: life.ro