A.I. Cuza, marele reformator al Principatelor, era un iubitor de femei, tutun și jocuri de noroc

Urmărește A1 pe Discover

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza este considerată de către istorici, una dintre cele mai prolifice din istoria națională. În spatele domnitorului intrasingent se ascundea însă un caracter cu multe slăbiciuni, care aveau să-i grăbească abdicarea.

A reformat Principatele Române ca nimeni altul, a construit școli și universități, a secularizat averile mănăstirești și a fost promotorul realizării primei căi ferate de pe meleagurile mioritice. Pentru mulți dintre specialiști a fost cel mai important domnitor pe care l-a dat neamul nostru, însă toate aceste calități de neconceput pentru orânduirea actuală au fost umbrite de o viață personală îndoilenică și care l-a costat inclusiv jilțul domnesc.

CUZA AMANTUL

Încă din adolescență, ofițerul din Bârlad, succesor al ispravnicului Ioan Cuza, Alexandru avea o mare slăbiciune pentru cuconițele vremii. Firi sensibile, damele picau în mrejele acestuia cu ușurință, iar aventurile lui amoroase deveniseră de notorietate la curțile domnești din București și Iași înainte ca el să preia frâiele celor două principate. Cea mai cunoscută relație pe care Alexandru a avut-o înainte de urca pe tron este cea cu soția caimacamului (Locțiitor al domnului, însărcinat cu administrarea Moldovei și Țării Românești până la instalarea pe tron a noului domn - conf. dexonline.ro) Nicolae Vogoride. Cocuța, partenera de viață a demnitarului avea o slăbiciune teribilă pentru tânărul militar. Pasiunea dintre cei doi era atât de intensă încât femeia și-a convins soțul să-l ridice în rang pe Alexandru. Astfel locotenentul Cuza devenea peste noapte colonel printr-un ordin al caimacamului, decizie care avea să fie comentată cu discreție la toate seratele organizate în dulcele târg al Ieșilor.

Alexandru Ioan Cuza, domnitor al Principatelor Române între 24 ianuarie 1859 și 23 februarie 1866

Aventura dintre cei doi avea să se sfârșească după ce Alexandru devine domnitor ale celor două provincii românești. Asta nu a însemnat că pentru conducător vremea iubirii de femei se încheiase. După ce se căsătorește cu Elena, Cuza își reia obiceiurile, iar cea care izbutea să-l atragă în mreje va fi Maria Obrenovici, soția unui mareșal sârb. Dragostea dintre cei doi se consumă absolut atipic pentru acele timpuri în sensul că atât Alexandru cât și Maria ajunseseră la un acord cu privință la viața lor intimă. Mai exact, atunci când Cuza își dorea să-și petreacă serile alături de Maria aceasta era mereu disponibilă, în restul zilelor fiind liberă să se iubească și cu alți bărbați: „Este de subliniat că ambii parteneri îşi continuau viaţa sexuală în afara cuplului, având numeroşi alţi amanţi şi amante, fără ca acest aspect să corodeze legătura. În timpul ei, Maria Obrenovici a avut copii şi cu alţi bărbaţi, iar Cuza a continuat să viziteze noaptea, travestit, singur sau împreună cu Kogălniceanu, diferite adrese confidenţiale”, se amintește într-un amplu material apărut pe istoriiregasite.wordpress.com.

Maria Obrenovici, amanta domnitorului

CUZA CARTOFORUL

Domnitorul își pierdea multe seri la masa de joc. Obiceiul îl deprinsese la Paris, iar în scurt timp jocul de cărți devenise o apucătură imposbil de stăpânit, prezența lui Cuza în locuri rău famate fiind un lucru pe cât de firesc pe atât de condamnabil: „Cuza nu era băutor, dar fuma exagerat de mult şi consuma cafea fără măsură. De altfel, cauza gravelor sale maladii de plămâni şi de inimă, care i-au adus şi moartea prematură, se găseşte în excesul de tutun, de cafea neagră şi în nopţile pierdute la cărţi. Cuceritor când voia, prietenos cu cei de aproape, lua parte la mai toate petrecerile, unele dintre ele destul de scandaloase pentru cei care ţineau la buna lor faimă. După obiceiul deprins de la Paris, unde fusese lăsat fără nici un control în timpul vârstei critice, Cuza îşi petrecea multe nopţi cu prieteni uşuratici, care speculau firea nepăsătoare, gata sa le împartă tot ce avea, şi să le mai rămână şi dator. Pătimaş la jocul de cărţi, şi-a pierdut, mai târziu, multe proprietăţi moştenite de la părinţi”, descoperă autorii articolului „Viaţa intimă a lui Alexandru Ioan Cuza”.

CUZA ȘI TRIUNGHIUL AMOROS

Victima unei trădări puse la cale chiar de oameni apropiați, printre care se aflau chiar de Maria Obrenovici și tovarășul de escapade amoroase, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza fuge din principat alături de amantă: „În ziua de 13 februarie, Cuza a părăsit Bucureştiul abandonându-şi soţia şi copiii. Maria Obrenovici l-a urmat pe un traseu separat. La Braşov, cei doi amanţi se declară la hotel soţ şi soţie. Plecată pe urma lor împreună cu copiii, Elena Cuza îi caută disperată pe traseul Braşov – Viena, găsindu-i până la urmă în capitala Austriei. Triunghiul conjugal se reface acolo, Maria Obrenovici – una din acele femei fatale din istoria României – grăbindu-se în scurt timp să-l înşele pe Cuza cu unul dintre favoriţii lui, un anume Constantinovici, căruia îi naşte şi un fiu. Ca o concluzie, se poate afirma că relaţia sentimentală dintre Alexandru Ioan Cuza şi Maria Obrenovici a influenţat comportamentul politic al domnitorului şi a contribuit substanţial la căderea lui”, scrie Alex Mihai Stoenescu în volumul Istoria loviturilor de stat.

Elena, soția lui Alexandru Ioan Cuza