Pe 10 aprilie 1815, Muntele Tambora, din Indiile Olandeze de Est, actualmente Indonezia, erupe, după o perioadă îndelungară de inactivitate. Vorbim despre cea mai puternică ”detonare” din toate timpurile. Apare efectul de iarnă vulcanică, ce afectează toate emisefra nordică, astfel că 1816 este un an fără iarnă și în Țările Române. Norul de cenușă a impiedicat ca razele soarelui să ajungă la Pământ. Cronicarii notează că ”s-a făcut foarte mare spaimă”
Pe 10 aprilie 1815, Vulcanul Tambora, cunoscut drept Muntele Tambora, erupe, în cea mai puternică explozie care a avut loc vreodată pe Glob. Activitatea solară este minimă la acel moment, la ea adăugându-se efectul de ”iarnă vulcanică”, cauzat de cantitatea uriașă de cenușă ce a întunecat cerul, împiedicând razele soareleui să ajungă la Pământ. În primăvara lui 1816, norul de cenușă atinge emisfera nordică, modificând, drastic, clima estivală. O foamete puternică se instalează. Chiar dacă temperaturile au coborât doar cu 0.4-0.7 grade Celsius, efectele au fost devastatoare. Lunile cu temperaturi de 20-25 de grade au fost înlocuite cu un anotimp numit ”vară” doar în virtutea obișnuințelor calendaristice. Partea estică a Statelor Unite, Canada și vestul Europei au fost extrem de afectate.
În lunile mai și iunie 1816, înghețurile au distrus cea mai mare parte a culturilor. În iunie a nins în New York, iar în Quebec stratul de zăpadă a atins 30 de cm.
Bătrânul Continent a început să fie afectat din iulie. În Marea Britanie, familiile de țărani din regiunile lovite au plecat în pribegie, cerșind. La fel în Germania ori Elveția. Vorbim despre cea mai mare foamete a secolului al XIX-lea. În Țările Române, la București, cronicarii notează că ”s-a făcut foarte mare spaimă”. Dar gravitatea lucrurilor nu s-a oprit aici: iernile 1816 -1817 și 1817-1818 au fost mult mai grele ca de obicei.
Frigul l-a născut pe ”Frankenstein”!!!
Pare greu de crezut, dar există o legătură între vara inexistentă din 1816 și operele literare celebre. Un grup de intelectuali britanici, cu ceva talent literar, ajunge în Elveția, la Vila Diodati, pe malul lacului Geneva. Gazda este Lordul Byron, iar printre invitați se numărau Mary Shelley ori John William Polidori. Plouă interminabil, distracțiile în aer liber se sistează, la fel și drumețiile. Atunci se organizează un concurs ad-hoc: cine scrie cea mai reușită operă literară horror? Oamenii se pun pe scris și, câțiva ani mai târziu, Polidori (mort la numai 26 de ani) publică ”Vampirul” (1819), o narațiune scurtă. Autorul va fi creditat, mai târziu, drept creatorul romanelor fantastice cu vampiri. În 1818, Mary Shelley scoate faimosul ”Frankenstein”, roman gotic, cu primele note de science fiction din istorie...
