Astăzi, creștinii ortodocși sunt în sărbătoare! Cea mai puternică rugăciune, cu efecte garantate, către Sfinții Ioachim și Ana!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Astăzi, pe 9 septembrie, îi prăznuim pe Sfinții Părinţi Ioachim şi Ana. Una dintre cele mai puternice rugăciuni este acatistul dedicat acestor sfinți, care rostit astăzi, în zi de mare sărbătoare, are efecte garantate. Se adresează tuturor credincinșilor, mai ales celor care vor să aibă copii. Îl găsiți AICI.

Povestea lor, una trăită cu multă încredere în Dumnezeu

Ioachim şi Ana trăiau în Palestina şi erau mâhniţi din cauză că nu aveau copii, mai ales ca in vremea aceea familiile care nu aveau copii erau desconsiderate. Erau socotiţi oameni blestemaţi. Chiar şi în Biserica, la Templu, când mergeau, trebuiau să stea în spate de tot, cu mult depărtaţi de ceilalţi. Şi darurile şi jertfele lor trebuiau să le aducă ultimii dintre toţi. Erau astfel într-o mare mâhnire, o dată din cauză că nu aveau copii şi apoi din cauza batjocurii oamenilor.

Intr-o zi, Ioachim, evlavios şi cu frică de Dumnezeu cum era, curat şi plin de dragostea cea către Dumnezeu şi catre Casa Sa, a alergat primul dintre toţi să-şi dea darul, pe când nici nu venise altcineva. Preotul când l-a văzut şi l-a recunoscut, l-a izgonit: „Pleacă, blestemate, ai venit primul să aduci darul? Pleacă, să nu se coboare foc să te mistuiasca“. Om era, şi ca un om s-a întristat foarte. Il durea inima şi, mai mult de atât, îl blestemase un preot! Nu un om oarecare, ci un preot, şi-l numise „blestemat”! A şi plecat din Templu, întorcându-se acasă plângând şi zicand soţiei sale: „Iubită soţie, eu voi pleca. Voi merge sus in munte şi acolo Il voi ruga pe Dumnezeu să dezlege durerea noastră, căci nu mai rabd să ne batjocorească oamenii. Noi nu suntem nici nelegiuiţi, nici hoţi, nici oameni răi. Noi lucrăm poruncile lui Dumnezeu.

N-am nedreptăţit pe nimeni. Pe toţi îi iubim şi de toţi ne îngrijim, şi primim atata desconsiderare, şi încă şi de la un preot. Voi merge, deci, in munte şi-L voi ruga pe Dumnezeu să ne dea copii, sa avem urmaşi. Şi dacă nu mă va auzi şi nu-mi va împlini rugamintea, voi rămâne acolo să mă mănânce fiarele sălbatice, mai bine decât să am o astfel de viaţă de batjocură din partea oamenilor. Mergi, i-a zis soţiei, şi tu în grădină si, fara să te vadă cineva, deschide-ţi inima lui Dumnezeu si Dumnezeu văzând credinţa noastră nu va batjocori rugamintea noastră, căci zice profetul David: «Voia celor cu frica Lui o va face şi rugăciunea lor o va asculta». Văzând Dumnezeu frica şi dragostea noastră, nu este cu putinţă să ne treaca cu vederea rugămintea“.

Si într-adevăr a mers în munte şi în ceasul în care a început sa se roage cu lacrimi, cu credinţă şi căldură, a simtit ca si cum L-ar vedea pe Dumnezeu, stând în ceruri, pe Dumnezeul a toate, şi a vorbit cu El şi I-a zis durerea lui şi L-a rugat să-i asculte rugămintea. Dumnezeu, Cel care vede si cunoaste inima omului, a primit rugăciunea lui şi l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil, zicându-i: „Mergi la robul meu Ioachim şi spune-i că am primit rugăciunea lui şi spune-i că vor naşte o fată din care se va naşte Mantuitorul şi Izbăvitorul lumii. Să înceteze deplin tristeţea sa. Să oprească lacrimile. Să se facă lacrimile lui în bucurie si desfătare duhovnicească. Căci nu s-a născut niciodata vreo fata mai sfântă şi mai curată şi mai înaltă chiar decat cetele îngereşti, decât fata care i se va naşte“.

A primit cu bucurie Ioachim această veste bună şi plin de mângâiere a coborât din munte, a fugit acasă şi si-a îmbrăţişat soţia, spunându-i şi ei vestea primită. Şi de cum deschise gura şi i-a povestit cuvintele îngerului ii zice şi ea: „Aceeaşi veste mi-a adus-o şi mie îngerul”. Si de atunci a zămislit Ana şi a născut-o mai apoi pe Maica Domnului.