Mai exact, în tradiția populară, părul oferea fel și fel de indicații și interpretări despre caracterul sau chiar viitorul persoanei.
”Să nu pună nimeni site în cap, că-i cade părul. Fetele să nu mănânce despletite, că le cade părul. Femeia să nu vină de la mort cu părul despletit, că-i cade părul.” sau ”Fata să nu-și pună o pălărie de bărbat în cap, că-i cade părul. Dacă apucă însă s-o pună pe cap, din neștiință, s-o scuipe în fund și s-o zvârle jos repede.”, sunt doar câteva dintre superstițiile care au rămas bine întipărite în mintea femeilor.
De asemenea, femeile care țeseau pânze de război purtau mereu basmale pe cap respectând, astfel, o tradiție: ”Când s-a sfârșit pânza de țesut și se taie de pe război, toate femeile care se află atunci în acea odaie trebuie să-și acopere capul cu basmale, căci altfel „li se paște (li se taie) părul”.
Pentru ca bebelușii pe care urmau să vină pe lume să aibă păr frumos și des, femeile țineau cont de alte reguli, care acum par bizare: ”Fata să nu lingă lingura, nici să mănânce din oală, că se va mărita cu un bărbat pleșuv. Nici femeia însărcinată să nu mănânce din oală sau să pătulească mămăliga, căci copilul ce se va naște va fi fără pic de păr pe cap.” sau ”Părul creț e frumos la copii. Femeia însărcinată, dacă va culege în poală talași de la rindea, va face copilul cu părul creț. Dacă i se încrețește copilei părul de la ceafă, va mai căpăta surori. Se crede că oamenii cu părul creț sunt mari mincinoși. Despre oamenii al căror păr din creștetul capului stă drept, se zice că sunt răi.”
