Potrivit experților, o erupție vulcanică ar fi dus la Moartea neagră care a străbătut Europa și a făcut milioane de victime, într-un „efect de fluture” care a propagat condițiile propice pentru răspândirea infecției.
Experții susțin că o erupție vulcanică de la jumătate secolului 14 ar fi fost catalizatorul pentru răspândirea ciumei, scrie Live Science.
Erupția ar fi dus la o perioadă mai rece și mai întunecată în zona mediterană.
Ceea ce a dus la un efect de domino care a afectat agricultura și a dus la importul de grâne - și, accidental, la importarea bacteriei Yersinia pestis care cauzează ciuma bubonică.
Cum a dus o erupție vulcanică la Moartea neagră care a străbătut Europa
Pandemia de ciumă bubonică, cunoscută și drept Moartea neagră, a ajuns în Europa în 1347 și a afectat rapid orașele-port din Italia. Ciuma s-a răspândit apoi în toată Europa. În următorii ani, a dus la moartea a între 30% și 60% din populație, eveniment ce a schimbat continentul pentru totdeauna.
Acum, experții au investigat cum a dus o erupție vulcanică la Moartea neagră.
Pentru a răspunde la această întrebare, Martin Bauch, expert la Institutul Leibniz, și Ulf Büntgen, geograf la Universitatea din Cambridge, au investigat schimbările climatice din Marea Mediterană determinate de factori naturali, care ar putea explica apariția bruscă a Morții Negre în 1347. Cercetarea lor a fost publicată în revista Communications Earth & Environment.
Cu ajutorul relatărilor istorice contemporane, cercetătorii au observat rapoarte despre reducerea strălucirii Soarelui, creșterea nebulozității și o eclipsă lunară întunecată, raportate independent de observatori din părți ale Asiei și Europei între 1345 și 1349.
Toate aceste fenomene astronomice și meteorologice ar putea fi atribuite unui strat de aerosoli vulcanici la scară largă. Se știe că aceștia pot provoca perioade de răcire, deoarece aerosolii de sulfat reflectă lumina solară înapoi în spațiu.
Datele paleoclimatice le-au oferit cercetătorilor un indiciu important. Cantități mari de sulf în carotele de gheață polară sugerau una sau mai multe erupții ale unui vulcan necunoscut în jurul anului 1345.
Citește și: Bolile care se răspândesc cel mai repede. Ce afecțiune ocupă prima poziție
„Nu putem spune foarte multe despre erupția vulcanică,” a spus Bauch. „Din carotele de gheață, știm că erupția trebuie să fi avut loc în tropice, deoarece sulfați au fost găsiți în concentrații similare în gheața de la ambii poli, Nord și Sud.”
Cercetătorii au analizat și datele din inelele de creștere ale copacilor din Europa și au descoperit că verile din anii 1345, 1346 și 1347 au fost mult mai reci decât normal. Toamna a fost mult mai ploioasă, ceea ce a provocat eroziunea solului și inundații.
Înregistrările istorice au confirmat, de asemenea, că schimbările de mediu au redus producția mai multor culturi, inclusiv recolta de struguri și producția de cereale din Italia. Astfel, negustorii au fost forțați să înceapă importul de produse din zona Mării Negre pentru a preveni foametea.
Moartea neagră s-ar fi răspândit în urma importului
„La întoarcere, în a 2-a jumătate a anului 1347 d.Hr., flotele comerciale italiene nu au adus doar grâne înapoi în porturile mediteraneene. Ci au transportat cel mai probabil și bacteria ciumei, Yersinia pestis, prin puricii care se hrăneau cu praful de grâne în timpul lungii călătorii,” au scris cercetătorii în studiu.
Primele cazuri de ciumă la oameni au fost raportate la Veneția la doar câteva săptămâni după sosirea ultimelor nave cu grâne.
„Aceasta inițiază ciclul tipic al infecției,” susține Bauch. „Populațiile de rozătoare sunt infectate primele. Odată ce acestea mor, puricii trec la alte mamifere și, în cele din urmă, la oameni.”
Importul de grâne după mai mulți ani de schimbări climatice provocate de erupții vulcanice a prevenit astfel o foamete la scară mediteraneană. Dar a introdus și Moartea Neagră în Europa, au propus autorii studiului.
„Acest studiu aduce informații noi despre vulcanul din 1345, care explică de ce Moartea Neagră, adică epidemia bine documentată în surse din perioada 1346–1350, a avut loc atunci când a avut loc,” a declarat Monica H. Green, cercetătoare independentă și expert în Moartea Neagră, care nu a fost implicată în studiu. „Însă s-a întâmplat în modul în care s-a întâmplat. Cu o „infrastructură a ciumei” formată din rozătoare și insecte vectori deja stabilită, pentru că rezervoare locale existau deja.”
