Ali, musulmanul azer, nu s-a putut iubi cu Nino, prințesa creștină din Georgia. În memoria unei povești de dragoste în care eroii s-au atins dar nu au putut rămâne împreună, sculptorul Tamara Kvesitadze a creat cele mai frumoase statui mișcătoare din lume: trec una prin cealaltă, fără să se atingă...
Bang! Bang! Și clopotul ceasului indică ora șapte seara! Soarele pleacă spre culcare, în pătuțul creat de valurile Mării Negre în portul Batumi din Azerbaidjan. Ali, musulmanul azer, începe să se miște din stânga. Nino, prințesa creștină din Georgia, la fel. Din dreapta. Ajung extrem de aproape. Se îmbrățișează. Fără să se atingă. Se simt unul pe celălalt. Fără să se atingă. Își spun că se iubesc. Fără să se atingă. Se sărută. Fără să se atingă. Trec unul prin cealaltă. Timp de 10 minute, lumea este a lor. Întreg Universul îi privește. Nimeni nu respiră. Bătrâni care au iubit și au fost iubiți. Tineri care vor iubi pentru a fi iubiți. E liniște! Apoi...Apoi merg mai departe, spate în spate. Fără să-și ia rămas bun. La 19.10 PM rămân reci, metalice. Asta fac zi de zi. Asta fac an de an. Asta fac de decenii...
Povestea din spatele statuilor iubitoare și mișcătoare
În 1937, editura austriacă E.P.Tal publică romanul ”Ali și Nino”, o senzațională poveste de dragoste neconsumată. Autorul e necunoscut și astăzi, lucrarea e semnată cu pseudonimul Kurban Said. Ali e un musulman azer. Nino e o prințesă născută în Georgia, creștină. Acțiunea curge imediat după Primul Război Mondial, undeva pe la 1918 - 1920. Bătălia dintre cele două lumi, europeană și orientală. Cei doi sunt făcuți unul pentru celălalt. Dar fragila democrație din Republica Democrată Azerbaidjan, cea mai mare țară din Cuacaz, prima republică musulmană din istorie, e ucisă în scutece, de invazia sovietică. Ali și Nino se pierd. La fel și dragostea lor...
În 2006, Tamara Kvesitadze, recitește, pentru a 100-a oară, romanul. Atunci îi vine ideea. Merge în port, în Batumi, capitala Republicii Autonome Adjaria. Da, aici le va ridica! Pe ele, pe cele două statui! Pentru a fi văzute de toată lumea. Vapoarele să ducă povestea lor prin Marea Neagră, de aici, în Mediterana, de aici, în Atlantic, de aici pe întreg Mapamondul. Are o idee genială! GE-NI-A-LĂ!!!! În 2007 se apucă de treabă, peste trei primăveri e gata totul.
Plămădește două statui de metal, înalte de opt metri fiecare. Ali și Nino se mișcă! Se mișcă și sunt mișcătoare! Grație unui sistem special, în fiecare seară, la ora șapte, pleacă una către cealaltă. Luminate, pline de viață. Ajung la câțiva milimetri, se simt, aproape că se ating, însă trec PRINTRE, se pun spate în spate și se duc. Ceea ce la început părea o superbă poveste se termină, finalmente, într-o dramă. La fel ca în ”Ali und Nino”...
