Unul dintre cele mai mari mistere ale aviației ar fi fost rezolvat! Sfârșitul TULBURĂTOR al Ameliei Earhart. Cât timp s-a zbătut să rămână în viață

Urmărește A1 pe Discover

Dispariția celebrei aviatoare Amelia Earhart reprezintă unul dintre cele mai mari mistere din istoria aviației. Câțiva cercetători cred acum că știu ce s-a întâmplat cu ea și cu însoțitorul ei în timpul misiunii lor de a înconjura lumea, în anul 1937.

Amelia Earhart, care a dispărut la vârsta de 39 de ani, a devenit prima femeie pilot care a zburat singură deasupra oceanului Atlantic, cu cinci ani înainte de misiunea tragică.

S-a crezut că Earhart s-a prăbușit în apă, în 1937, după ce au apărut defecțiuni la motorul avionului ei, Electra.

Însă acum experții au analizat ultimele apeluri de ajutor ale Ameliei Earhart, care relevă indicii despre ceea se s-a întâmplat cu adevărat.

Ric Gillespie crede că a obținut dovezi că Earhart s-a prăbușit pe o insulă izolată din Pacificul de Sud, la aproape 3.200 de kilometri distanță de Hawaii. Ea ar fi făcut apeluri pentru ajutor timp de aproape o săptămână înainte ca avionul ei să fie înghițit de ocean.

Gillespie, care cercetează acest caz de mai bine de 30 de ani, spune că apelurile disperate ale Ameliei Earhart au fost auzite în mai multe locuri din lume – ceea ce a făcut ca marina să demareze o misiune de salvare.

„I-a luat o săptămână navei de război să ajungă în acel loc, timp în care semnalele radio au încetat, iar când avioanele au zburat deasupra insulei nu a fost reperat niciun avion.

Gillespie a mai spus că apelurile aviatoarei au fost auzite și de zeci de oameni care au preluat din greșeală transmisiunile ei la radiouri de la mii de kilometri distanță.

Potrivit lui Ric Gillespie, apelurile ei au fost auzite în Florida, Iowa, Texas și chiar și în Canada, unde o femeie a spus că a auzit o voce spunând „Am luat apă. Nu mai putem rezista mult”.

Organizația condusă de Gillespie a analizat oseminte descoperite în anul 1940, după ce acestea au fost duse de valuri pe insula Nikumaroro din Kiribati.

Gillespie crede că Earhart și-a trăit ultimele zile izolată în mijlocul Pacificului.

Grupul Internațional pentru Descoperiri de Aeronave Istorice, cu sediul în Philadelphia, încearcă încă din anul 1998 să dovedească faptul că osemintele descoperite îi aparțin Ameliei Earhart.

Anterior, a fost confirmat că acele oseminte îi aparțin unei persoanei izolate și nu unei victime a prăbușirii unui avion.

„Există un întreg capitol final al vieții lui Earhart pe care oamenii nu îl cunosc. Ea a petrecut zile – dacă nu luni – zbătându-se eroic să supraviețuiască izolată”, a spus Gillespie.

În ciuda speculațiilor din 1940 potrivit cărora acele rămășițe sunt ale aviatoarei, autoritățile britanice au respins această ipoteză, după ce un medic a concluzionat că osemintele aparțineau unui bărbat.

Acele oseminte s-au pierdut ulterior, dar dosarul întocmit de acel medic a fost descoperit în anul 1998. Acesta a fost reanalizat de grupul menționat. Cercetătorii au comparat măsurătorile brațelor incluse în dosar cu cele rezultate dintr-o fotografie a aviatoarei. Diferența dintre lungimile brațelor și antebrațelor sugerează că osemintele i-au aparținut, de fapt, Ameliei Earhart.

Jeff Glickman, un medic specialist în imagistică, a analizat lungimea oaselor radius și humerus din mâna stângă a aviatoarei și a găsit o diferență deextrem de apropiată cu cea măsurată pe acel schelet.

Aceste cercetări întăresc speculația că Earhart a aterizat în siguranță pe Nikumaroro, după ce au apărut defecțiuni la avionul ei, în timp ce încerca să găsească insula Howland.

Însoțită de aviatorul Fred Noonan, ea plănuia să aterizeze în Hawaii înainte de a-și finaliza călătoria până în California.

Dispariția ei a dus la căutări în Pacific, de-a lungul timpului, și la apariția a numeroase teorii ale consiprației, inclusiv aceea că Amelia Earhart ar fi supraviețuit și ar fi adoptat o nouă identitate.