Vodă Ipsilanti i-a pus prima cărămidă, Mavrogheni a terminat-o. Construcție uriașă, 43 de metri lungime. Turcii au bombardat-o chiar înainte de sfiiințire, și așa a rămas, netârnosită. De aici se zice că a atras și blestemele: Cosma Popescu, mitorpolitul, a murit, aici, de ciumă, clopotul a fost aruncat în apele Dâmboviței, un chip misterios de domniță se arată vizitatorilor...
Deși pare greu de crezut, Mănăstirea Chiajna are două istorii: una rece, faptică: construcție, evenimente reale petrecute aici, degradarea, ruina; cealaltă, pentru cei care vor să creadă: n-a apucat să fie sființită, a atras blestemele, care ”curg” de mai bine de 200 de ani...
Piata de temelie a fost pusă de Vodă Ipsilanti (1774 - 1782), tip citit, cu două domnii în Țara Românească și una în Moldova, băiat ce avea să fondeze, la București, trei tribunale ce puteau face apel la deciziile Divanului Domnesc. Fanariotul Nicolae Mavrogheni o încheie. E în stil neoclasic, dar are și elemente brâncovenești, fiind, din acest punct de vedere, singura construcție de acest fel din România. Uriașă pentru acele vremuri: 43 de metri lungime, 17 înălțime, ziduri între unu și doi metri.
Nimeni nu poate preciza cu exactitate când a pornit la drum blestemul. Unii spun că biserica nu a fost, niciodată, sființită, pentru că exact înainte de târnosire avea să fie bombardată de către otomani, care, văzându-i statura impunătoare, au crezut că este vorba despre o cetate. Pe vremea lui Mihai ”Draco” Șuțu vine o epidemie de ciumă. Mitorpolitul Țării Românești, Cosma Popescu, se refugiază la mănăstire, unde decedează. Pentru că turcii o atacă non stop, sătenii din partea locului decis să-i coboare clopotul, pentru a nu mai fi reperată. O Troie în varianta modernă. E dat jos și aruncat în apa Dâmboviței. Gestul atrage alte blesteme. Locanicii, peste ani, îl dezgroapă și-l vând la fier vechi...
Anii trec, locul e abandonat la 1821. În 1948, după cel de-al Doilea Război Mondial, episcopul Antim Nica cere autorităților comuniste refacerea clădirii. Logic, este refuzat. În 1967, cadavrul unui tânăr de 16-17 ani este descoperit în preajmă, cu capul sfărmat. La cutremurul din 1977, cupola îi cade. După Revoluție, locul atrage. Alpiniștii vin pentru o escaladare, maneliștii, pentru a trage un clip, două. Se vorbește, tot mai mult, de un chip misterios, de domniță, ce se arată celor ce trec prin zonă.
Nepăsarea, uitarea și trenurile București - Craiova, care trec pe la nici 30 de metri de construcție, au ucis-o definitiv, chiar dacă terenul aparține, din 2011, Mitropoliei.
Țânțarii preferă persoanele cu grupa de sânge zero!... Un preot a fost întrebat dacă tinerii ar trebui să se căsătorească sau să mai aștepte, dar răspunsul i-a uimit pe toți! ...
