Cimitirele, fie ele chiar și cele mai spectaculoase din lume, nu sunt tocmai locul în care vreun muritor dorește să se afle, nici măcar atunci când circumstanțele (pierderea cuiva drag) o impun. Și totuși, există un cimitir unde sute, chiar mii de oameni viețuiesc printre morminte, cruci cavouri și mausolee. Se îndrăgostesc și dau viață în singurul loc destinat, de drept, morții. Râsetele stridente ale copiilor alungă liniștea eternă, transformând cel mai mare cimitir al morților din Nordul orașului Manila (Filipine) în ”Cimitirul celor vii”.
Marmura neagră sau de culoarea fildeșului, privirea rece și inexpresivă a statuilor, briza și aerul cețos care se instalează printre copaci fac dintr-un cimitir să fie locul din care să vrei să fugi cât mai departe. Dar ”Cimitirul celor vii” nu are nimic în comun cu niciun altul la care te-ai putea gândi.
Aici, în cimitirul situat la Nord de Manila, capitala Filipinelor, sute, chiar mii de oameni viețuiesc alături de decedați, într-o comuniune perfectă. Pe o suprafață de 550.000 de metri pătrați, printre cavouri, cruci și mausolee, cei mai săraci oameni ai metroplei, denumite și Perla Orientului, trăiesc, se înmulțesc, dau petreceri și mor.
Râsetele copiilor care se joacă printre morminte dau viață unicului loc în care moartea își ”trăiește” liniștea eternă. După ani la rând în care viii, din cauza sărăciei și a neajunsurilor, au invadat teritoriul morților, cimitirul din Manila a fost numit ”Cimitirul celor vii”. Nevoiașii sunt acceptați acolo de către rudele celor decedați în schimbul menținerii curățeniei mormintelor acestora.
Imagini din ”Cimitirul celor vii” arată puterea de adapatare a ființei umane. Oameni zâmbitori, care vorbesc, bârfesc, se gospodăresc, muncesc și transformă fiecare loc într-un cartier de sine stătător, cu magazine, cu angajați și angajatori și chiar cu ierarhii din punct de vedere economic și social.
Spre exemplu, cel mai bogat om din cimitr are în grijă sute de morminte și chiar este plătit de aparținătorii acestora pentru a le curăța sau chiar a se ruga pentru sufletele celor care odihnesc sub pământ. Tot cei mai înstăriți locuitori locuiesc în mausolee impozante, unele supraetajate, un fel de ”vile” le-am putea spune.
Pentru ca traiul să fie cât mai aproape de cel ”obișnuit”, cimitirul dispune și de o rețea de canalizare pentru apa de ploaie și cea potabilă. ”Partea bună” este că acolo oamenii nu sunt nevoiți să plătească taxe și impozite, chiar dacă ineditul cartier devine tot mai înfloritor la capitolul comerț.
În Cimitirul din Metro Manila, oamenii dispun chiar și de o rețea electrică, rudimentară ce-i drept, dar care îi ajută să aibă lumină pe timpul nopții, să se uite la televizor sau să asculte știri la radio despre lumea.... de dincolo de cimitir.
Viața în ”Cimitirul celor vii” pare simplă și liniștită pentru locuitorii ei, având în vedere că infracționalitatea este ridicată în Filipine. De altfel, în urmă cu aproximativ doi ani, a fost aprobată reintroducerea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri.
Copiii nu au jucării sofisticate și nici nu experimentează prea multe din viața din afara cimitirului. Își petrec zilele jucându-se împreună cu ceilalți și bucurându-se că au acoperiș și mâncare. Zâmbetele lor pline însă fac din Cimitirul din Manila unul dintre cele mai vii locuri de pe Pământ.
Manila este capitala Filipinelor, oraș situat pe malul estic al Golfului Manila, pe insula Luzon. În ciuda sărăciei, este unul dintre cele mai cosmopolite orașe din lume, adesea numit Perla Orientului.
Cimitirul de Nord din Manila este cel mai vechi și cel mai mare din Metro Manila, cu o suprafață de peste 54 de hectare. Deși cimitirul în sine este menționat de presa locală ca fiind un „oraș înfloritor”, acesta este încă un cimitir complet funcțional, cu până la 80 de înmormântări pe zi.
Citește și:
sursa articol & foto: trajinandoporelmundo.com, lavozdelmuro.net
