Dacă închizi un ochi și te uiți drept înainte, vei vedea o umbră a nasului tău. Efectul e cu atât mai pronunțat dacă te uiți în jos sau într-o parte.
Dar cei mai mulți oameni cred că nu ne putem vedea nasul, deși e fix în fața noastră, scrie Live Science.
Există o explicație simplă pentru acest fenomen și e legată de modul în care procesează creierul nostru informațiile vizuale.
În realitate, ne putem vedea nasul constant, doar că am învățat să nu îl observăm.
De ce crezi că nu îți vezi nasul de obicei
„Îți poți vedea nasul,” susține Michael Webster, cercetător de la Universitatea din Nevada, Reno. Doar că, de cele mai multe ori, nu suntem conștienți de asta.
Principalul motiv pentru care nasul nostru nu ocupă „spațiu” în câmpul vizual ține de un proces surprinzător. Noi nu vedem lumea așa cum e ea, ci mai degrabă ca pe un model construit de creierul nostru pentru a ne ajuta să supraviețuim.
„Vederea e, de fapt, o predicție despre cum crezi tu că e lumea,” a explicat Webster. „Vrei să fii atent la:, „În ce fel diferă lumea?”, „Care sunt surprizele, erorile, lucrurile pe care nu le-am anticipat?”. În mod normal, nu ești conștient de nasul tău pentru că știi deja că e acolo și pur și simplu nu ai nevoie să fii conștient de el. Ar fi un mare dezavantaj să-ți irosești energia acordând atenție acestui lucru.”
Dintr-o perspectivă de supraviețuire, acest detaliu ne ajută. Procesarea constantă a unor elemente neschimbătoare, precum nasul, ar consuma inutil resurse mentale limitate, când ai nevoie să detectezi pericole, să găsești hrană sau să te orientezi în mediul înconjurător.
De fapt, creierul „anulează” tot felul de informații despre propriul corp pentru a te ajuta să percepi lumea exterioară.
Citește și: O tulburare metabolică „ascunsă” a fost dezvăluită de experți. De ce nu apare pe cântar
De exemplu, vasele de sânge din ochi. Fotoreceptorii care colectează lumina din exterior sunt situați în partea din spate a ochiului, în spatele unei rețele de vase de sânge.
„E ca și cum ai sta cocoțat într-un copac cu ramuri moarte și ai vedea lumea prin toate acele ramuri,” a spus Webster.
De obicei, creierul elimină aceste elemente din percepția noastră, dar există modalități prin care vasele de sânge ale ochilor pot deveni vizibile conștiinței. Dacă ai fost vreodată la un consult oftalmologic, poate ai observat linii întunecate, șerpuitoare, în câmpul vizual atunci când ți-a trecut o lumină peste ochi. Acelea sunt umbrele proiectate de vasele de sânge ale ochilor.
Creierul elimină informații care nu ne ajută
Creierul nu doar că elimină informații nedorite, uneori creează informații din nimic. Un exemplu e punctul orb, adică zona lipsă din câmpul vizual care corespunde locului pe unde nervul optic părăsește ochiul.
Punctul orb are aproximativ 5 grade lățime, adică de peste 2 ori dimensiunea aparentă a Lunii pline pe cer. Cu toate acestea, de obicei nu suntem conștienți de acest gol uriaș din vedere.
„De fapt, completăm acea informație,” a spus Webster. „În loc să vedem absența, avem indicii din jurul punctului orb care ne spun, „Ok, dacă mă uit la o foaie albă de hârtie, e foarte probabil ca partea care cade în punctul orb să fie tot albă”.”
Dacă vrei să îți percepi conștient nasul, e extrem de simplu. Există șanse să fi făcut acest lucru doar citind despre el.
„Dacă încerci în mod conștient să vezi ceva, atunci devii conștient de acel lucru,” a explicat Webster.
Acest efect dezvăluie un proces profund legat de felul în care percepem realitatea. Vederea noastră nu e precum o cameră video care înregistrează ceea ce există cu adevărat.
Potrivit lui Webster, s-ar putea ca nici măcar să nu percepem realitatea în sine.
„Chiar și acest model e, de fapt, doar informația de care ai nevoie ca să te descurci. Nu îți spune cu adevărat care e realitatea lumii,” susține expertul.
Ce se va întâmpla în timpul misiunii Artemis II. NASA trimite iar oameni către Lună pentru prima dată în 50 de ani... Când va avea loc „eclipsa secolului”. De ce e atât de diferită față de celelalte fenomene astronomice...
