Avea doar 15 ani când a intrat în casa soților Ceaușescu. Un sentiment straniu o învăluia pe tânăra ce urma să fie menajera distinșilor domni.
Dezastrul pe care îl lăsase în urmă războiul și ulterior seceta din 1946, i-au făcut, la vremea aceea, pe mulți tineri să părăsescă satele în care nu aveau niciun viitor, și să vină în căutare de lucru la București. O tânără unguroaică, muncitoare și ambițioasă, pe nume Cserey Ilona (Iluș), simțea de departe că România se afla în pragul unor schimbări drastice și a luat hotărârea de a pleca din satul în care trăia, Estelnic, din judeţul Covasna, ca să scape de sărăcie. Pe atunci, fetele din secuime găseau relativ uşor de lucru în casele noilor „domni”, motiv pentru care Bucureștiul reprezenta o țintă sigură pentru ea.
Ajunsă în București, viziunea ei se schimbase radical, avea speranța că va putea să se bucure de aceleași lucrui pe care le vedea în jur: casă, masă, haine frumoase, pachete cu alimente şi bani.
Iluș avea un as în mânecă!
O vecină de-ale ei din sat era angajată ca bucătăreasă în casa soților Ceaușescu. Isteață din fire, Iluș, s-a dus să întrebe dacă nu cumva, stăpânii casei, mai au nevoie de un ajutor. Doamna Ceauşescu, pe-atunci, în floarea tinereții, soţie şi mamă, a plăcut-o pe copilă din prima. Nu a stat mult pe gânduri și a primit-o în casa lor.
Cserey Ilona, povestește: „A spus doamna Ceauşescu «rămâni aici, la noi, dacă ştii să faci mâncare». Era mai bine acolo, totuşi, decât să stăm aici, acasă , a fost sărăcie aici (locul natal). După o lună mi-a plătit bani, era mai bine, totuşi. Acolo era o casă mare, când m-am dus am stat pe strada Londra, apoi ne-am mutat în strada Herăstrău nr. 32”.
Tânăra Iluș a fost oprită să ajute la bucătărie şi la treburile casei. Aceasta a ajuns să le poarte de grijă întâilor născuţi ai lui Nicolae şi Elena Ceauşescu: Valentin și Zoe.
Iluș povestește că în primii ani a fost în rolul de mamă mai mult decât „doamna Ceauşescu”.
Cei doi soți lucrau împreună, plecau dimineaţa şi veneau seara, astfel nu se puteau ocupa de casă și de copii. Ceauşescu era atunci „ministru de agricultură, apoi s-a făcut şi mai mare”.
„Era un tată bun, ţinea la copii dar nu petrecea multă vreme cu ei, fiind mai mult plecat.”
Tânăra a rămas impresionată pentru că ori de câte ori cerea câte ceva, Ceauşescu îi spunea „te rog”.
În plus, soții Ceaușescu au ajutat inclusiv familia fetei: „A venit şi mama odată la Bucureşti, cu o prietenă de-a ei, a venit la mine. Nu a trebuit să cumpere nimic, când a plecat mi-a dat voie să o duc la gară cu maşina, ei i-au plătit şi biletul de tren şi i-au dat toate de mâncare, nu aveau aici, acasă, era sărăcie...”.
Cu toate acestea, Iluș muncea enorm. Liber avea doar câteva ore, sâmbăta după-amiază, timp care nu ajungea decât, cel mult, pentru o plimbare în parcul Cişmigiu, împreună cu alte unguroaice venite în Capitală pentru acelaşi lucru. Acesteia nu i se permitea să părăsescă Bucureștiul, deși o frigea dorul și se ruga neîncetat de soții Ceaușescu să îi permită o vizită la părinții săi.
Larimile fetei au înduplecat-o într-un final pe Elena Ceaușescu: „Am plâns mult la mama doamnei Ceauşescu, rememora Iluş Néni, am spus că trebuie să merg acasă, că mama e bolnavă. M-a ascultat şi mi-a spus «bine, când vine maşina neagră, să ştii că o să mergi la Estelnic»”
La sfârşit de săptămână soţii Ceauşescu, mama Elenei, copiii şi bona Iluş mergeau la Predeal „cu maşina neagră”. Ceauşescu a admis să o ducă pe Iluş într-o scurtă vizită la părinţi, la rugămințile insistente ale soacrei sale.
„Au mers cu mine, ei doi şi şoferul, până la mine în sat. La Târgu Secuiesc s-au interesat la Sfatul Popular, au întrebat să nu fie ceva boală, periculoasă pentru copii. Cei mici rămăseseră la Predeal, cu bunica”. Soţii Ceauşescu au petrecut câteva ore în satul Estelnic şi au văzut cum trăieşte familia tinerei. Care s-a bucurat şi de vizită, şi de pachetul cu alimente pe care l-a primit.
Soțul tinerei fete (pe atunci viitor soț) povestește că a avut ocazia de a-i cuoaște pe soții Ceaușescu. El a rămas impresionat de generozitatea acestora și mai mult decât atât, l-au rugat să muncească la București.
Cserey Gabor îşi vizita logodnica ori de câte ori îi permitea programul. Într-una din dăţi, stăpânul casei l-a invitat la un pahar şi i-a făcut oferta de-a rămâne în Capitală după terminarea stagiului militar.
„Mie mi-a fost teamă să rămân, explică Gabor Baci raţiunile alegerii de-a se întoarce în sat, am văzut eu că la miniştri le trece vremea repede, dacă el nu mai era ministru, eu rămâneam fără lucru. Apoi, totul era păzit acolo, şi vila, şi ei, totul, mi-am zis că dacă intru la jug, nu mai scap. După trei ani şi trei luni mi-am spus că e destul cât am purtat arma, şi e vremea să mă întorc acasă. Voiam să fiu liber. Ceauşescu nu a fost liber niciodată, el a fost mereu păzit, întâi la închisoare, apoi ca preşedinte, tot păzit a fost, chiar şi când a ajuns «domn»”. Gabor Baci nu regretă alegerea făcută.
„Am apucat 86 de ani, dar nu am fost niciodată pedepsit.”
Tânăra fata își ascultă glasul inimii.
După ce soțul fetei a terminat armata în 1951, a hotărât că a venit timpul să se așeze la casa lui alături de perechea sa.
Iluș a fost pusă în situația de a alege între slujba de la Bucureşti şi căsătoria cu Gabor. Așa cum era de așteptat, fata, dupa cinci ani în care a stat în București, a ales ceea ce îi aducea satisfacție intimă și profundă: o viață trăită alături de soțul ei. Se obişnuise la Bucureşti, îi plăcea să aibă grijă de Valentin şi de Zoia, copii domnilor Ceaușescu, însă, atât argumentele logodnicului cât și dorința de a-și trăi povestea de iubire, au fost mai puternice.
Familia Ceauşescu a rugat-o să rămână.
„Domnul Ceauşescu m-a întrebat «Iluş, de ce mergi acasă, ce o să faci acolo?», spunea el. Ce să facem? Muncim... Ce fac părinţii cu pământul? De-aia m-am întors. Ce să fac? N-am avut ce să fac. Era mai bine acolo, decât aici, acasă. Tot muncă, muncă.... Acolo era bine, era curat, dar ce să facem?”
Soții Gabor s-au întrs în satul lor și și-au reluat viața de odinioară. Rupți de realitatea zilelor de atunci, faptele dictatorului român nu au ajuns până la ei. Nu l-au mai reîntâlnit niciodată pe Ceaușescu, dar, fata, a rămas neclintită în credinţa că el a rămas de-a pururi „un om cumsecade”, care spune „te rog” şi se poartă frumos.
La Revoluţie a plâns, întrebându-se „ce rău a făcut el?”
Ilus Neni a dat un interviu presei din Ungaria, povestind cum a fost viața ei în casa familiei Ceaușescu. Bona a declarat că Elena Ceauseșcu niciodata nu i-a dat ordine.
"Venea acasa, se schimba și gătea dacă bucatareasa era în concediu. Ceaușescu ca om era foarte corect, dar în același timp a cerut disciplină strictă. Trebuia să pun masa chiar daca el ajungea noaptea acasa. Așteptam până ce termina să manance".
