"De ce?” A fost si este intrebarea lui preferata. O repeta continuu de la 3 ani. Au trecut aproape 30 de cand lumea a inceput sa il fascineze. I-a simtit dintotdeauna maretia, mereu l-au intrigat misterele ei. „Cum e posibil sa exist, sa simt, sa vad, sa aud, sa fiu eu, ca o entitate vie si separata de ceilalti?” In fata universului mereu surprinzator si infinit, Marius Leordeanu cauta sa‑si raspunda la toate aceste intrebari ce-i complicau si luminau copilaria. Si gasea mereu cate un raspuns. Dar unul temporar. Fiindca fiecare revelatie isi avea sensul doar daca deschidea poarta catre alte noi intrebari, care ii incurcau si mai mult intelegerea. Și i-o infrumusetau. Curiozitatea, cautarile nu s-au sfarsit niciodata in viata sa.
„Imi amintesc bine cum ma uitam la cerul instelat, cu privirea dusa dincolo de intunericul noptii, undeva sus, pe langa stele si visam. Eram aproape sigur ca voi ajunge acolo candva. Nu am ajuns chiar atat de departe, dar cred ca toate bucuriile vietii isi trag seva din visuri inalte.” Nimic mai adevarat daca privesti la ce a devenit acest tanar frumos. Ca om de stiinta, el continua sa dezleage misterele lumii. Treptat, cu rabdare, asa cum o facea in joaca, in copilarie, asteptand mereu o noua zi pentru a afla mai mult.
Citeste aici tot articolul!
Căutare
User
