Experții au descoperit un „al 3-lea ochi” ascuns în corpul uman. La ce ajută și unde se află

Urmărește A1 pe Discover

În unele cercuri spirituale, se vorbește despre al 3-lea ochi, din mijlocul frunții umane. Până acum, nu exista însă vreo dovadă științifică potrivit căreia exista.

Experți din Marea Britanie și Suedia nu sunt de acord, însă, scrie Daily Mail.

Potrivit unui nou studiu, acest organ antic ar fi evoluat de milioane de ani, după ce strămoșii oamenilor au „renunțat” la o altă pereche de ochi, în urmă cu 500 de milioane de ani.

Acest „ochi” ar avea un rol important în corp, fără să ne dăm seama.

Experții au descoperit un „al 3-lea ochi” ascuns în corpul uman

Potrivit studiului, specii străvechi nevertebrate s-au adaptat să trăiască sub pământ și și-au pierdut utilizarea ochilor obișnuiți. Au ajuns, astfel, să depindă de acest organ central pentru a percepe lumina.

Numit glanda pineală, acest organ e descris de medici încă din vremea Greciei Antice, însă până la noile descoperiri se credea că evoluase separat de ochi. Cercetarea a găsit însă o legătură cu modul în care strămoșii îndepărtați ai omenirii își foloseau ochii.

Astăzi, rămășițele acestui ochi pot fi încă găsite în interiorul craniului uman. El nu mai percepe direct lumina, dar primește informații despre lumină și întuneric de la ochii noștri și le folosește pentru a regla somnul.

Citește și: Secretul ascuns în felul în care scrii. Ce poate să dezvăluie despre creierul tău

Mai exact, al 3-lea ochi produce hormonul melatonină, semnalul chimic care îi spune corpului că e noapte și că trebuie să se odihnească.

Acest lucru ajută la sincronizarea ritmurilor circadiene, adică ciclul de 24 de ore, care favorizează somnolența și influențează alte procese fiziologice ale corpului pe parcursul zilei și nopții.

Printre acestea se numără controlul sistemului reproducător, sănătatea sistemului imunitar, iar unii experți cred că influențează chiar și starea de spirit și capacitatea corpului de a-și regla temperatura.

Deși nu mai e un ochi adevărat, glanda e alcătuită din celule speciale numite pinealocite, care eliberează melatonină.

Cum a evoluat acest „ochi”

Cercetătorii conduși de profesorul Thomas Baden, neurolog la Universitatea Sussex, au descoperit că primii strămoși ai omenirii aveau atât ochi laterali, cât și o structură centrală sensibilă la lumină în cap.

Când unii dintre acești strămoși timpurii au început să sape galerii și să se hrănească prin filtrare în urmă cu jumătate de miliard de ani, și-au pierdut ochii laterali și au ajuns să se bazeze în principal pe această structură centrală pentru a simți direcția și pentru a ști dacă la suprafață era zi sau noapte.

Mult mai târziu, experții cred că părți ale acestui al 3-lea ochi au evoluat și s-au mutat spre părțile laterale ale capului. S-au dezvoltat în nervii esențiali numiți retine, pe care îi avem astăzi în ochi.

„Nevoia de a ști ce moment al zilei este sau unde este sus și jos dacă te afli în ape adânci nu dispare. Așa că presupunem că atunci am pierdut ochii laterali originali, dar am păstrat ochiul median original, pentru că exact la asta era bun,” a declarat Baden. „Prin urmare, retina este mai veche decât ochiul.”

Citește și: De ce sunt cele mai multe persoane dreptace. Experții au descoperit motivul real

Experții au analizat cu atenție mai multe studii existente și date genetice provenite de la animale precum peștii, pentru a vedea cum acest ochi încă servește unui scop la speciile înrudite cu oamenii.

Unele specii încă au un al 3-lea ochi vizibil, inclusiv o reptilă din Noua Zeelandă numită tuatara, iar organul are lentilă și retină la fel ca ochii normali.

Rolul său principal nu e să vadă imagini detaliate, ci să detecteze schimbările de lumină, în special lumina venită de sus, din cer. Acest lucru ajută tuatara să își regleze ritmurile circadiene și comportamentele zilnice, precum momentele în care trebuie să stea la soare sau să se ascundă.