- Hai la masă, România! Noul sezon Chefi la Cuțite de vede duminica de la ora 20:00 și de luni până miercuri de la 20:30 numai pe Antena 1 și în AntenaPLAY
- Marele Premiu de Formula 1™ din Las Vegas e online exclusiv în AntenaPLAY! Vezi cursele în perioada 22 - 24 noiembrie 2024!
20.000 de angajaţi, 70 de milioane de amprente, o clădire de 8.000 de metri pătraţi! Cam astea sunt cifrele "Fabricii de amprente", o poveste cu spioni şi agenţi străini
Baza de date a FBI este, clar, un colos. Dar nu a fost dintotdeauna digitalizata. V-aţi întrebat vreodată cine se ocupa de arhivarea amprentelor în cel de-al Doilea Război Mondial? Ei bine, în 1943, existau peste 20.000 de oameni care realizau această muncă, sortând nu mai puţin de 70 de milioane de amprente.
8.000 de metri pătraţi pentru FABRICA DE AMPRENTE!
În timpul războiului, fiind suprasolicitaţi, oficialităţile au decis ca instituţia să fie mutată într-o clădire a armatei, în Washington, care măsura peste 8.000 de metri pătraţi. Au numit-o simplu: Fabrica de Amprente.
Odată cu izbucnirea Celui de-Al Doilea Război Mondial, priorităţile FBI-ului s-au schimbat: nu mai investigau crime sau infracţiuni cotidiene, care se petreceau pe teritoriul american, ci se ocupau cu urmărirea şi depistarea spionilor, obţinerea de informaţii de peste graniţă, urmărirea şi investigarea celor imigranţilor, potenţiali sabotori.
Existau fişe personale cu amprente ale membrilor armatei americane, agenţilor străini care lucrau pentru Statele Unite, cei care se ocupau cu fabricarea armamentului, rezumând: toţi cei care aveau mai mult sau mai puţin legătură cu guvernul american. Fişele conţineau atât amprentele indivizilor, dar şi o scurtă biografie şi o verificare minuţioasă a trecutului, scrie Historia.ro.
Cei mai mulţi dintre angajaţi erau femei!
Se lucra zece ori pe zi, şase zile pe săptămână = 35.000 de amprente pe zi. Miile de angajate care lucrau pentru FBI la începutul anilor 1940 erau antrenate conform Sistemului Henry de identificare a amprentelor, o metodă folosită în Statele Unite, dar şi în alte ţări vorbitoare de limbă engleză, care catalogau manual amprentele, în funcţie de anumite criterii fiziologice.
