Adaugă-ne ca sursă preferată în GoogleS-a născut când tatăl ei avea 50 de ani și nu și-a cunoscut mama niciodată... Angelica, a trăit toată viața văzând lângă ea un bărbat despre care știa că este cel care a participat la crearea vieției ei: un om gârbovit de timp, cu o față îmbătrânită!
Unii sunt de părere că e prea târziu să devii tată la vârsta aceasta, dar pentru tânăra copilă, acest lucru nu a contat niciodată. Bărbatul a cărui față zbârcită o vedea tot timpul, i-a fost și mamă și tată!
El o ducea mereu la școală și îi pregătea deserturi savuroase! Cu timpul, fata a crescut și aceste mici dulcegării ale tatălui ei o făceau să se simtă inconfortabil.
În fiecare dimineață înainte de a pleca la liceu, acesta îi pregătea pachet ca să aibă ce mânca deoarece nu aveau prea mulți bani. În fiecare pachețel de mâncare, tatăl îi punea câte un bilet în care, fie îi ura o zi frumoasă, fie îi spunea un banc, dar de celemai multe ori îi desena inimioare și îi spunea „tati te iubește”.
Deși aceste gesturi mici ale tatălui erau pentru fată motive de bucurie și speranță, ea a început să le ascundă atunci când se afla de față cu prietenii săi.
„Mă rușinam de ele. Unul dintre colegii mei, în pauză, mi-a luat bilețelul și l-a pasat altor colegi. M-am făcut roșie ca ridichea.”
Fata se simțea atât de prost încât nu îi mai venea să mai dea ochii cu cei care citese biletul. Însă, a doua zi toată lumea voia să vadă ce i-a scris tatăl în bilețel.
„Mi-am dat seama că fiecare și-ar fi dorit să se simtă la fel de iubiți cum mă simțeam eu. ”
Timpul a trecut, iar fata a început ă studieze la facultate în alt oraș. Dorul de tatăl ei devenea din ce în ce mai insuportabil! Tatăl nu a încetat să-i scrie scrisori fetei lui.
„Tot căminul mă știa ca fata care primește scrisori vinerea. Aveam prieteni care știau de bilețelele și voiau să le citească. ”
Anii au trecut, iar spre sfârșitul anului universitar tatăl Angelicăi s-a îmbolnăvit de cancer.
„Am mers acasă, să am grijă de tata. Din cauza tratamentului câteodată nici nu mă recunoștea. În spital, înainte să moară, l-am ținut de mână și mi-a zis:
– Angelica?
– Da, tată.
– Te iubește tata.
– Și eu te iubesc, tati!”
