Amatrice 2016: "Este o tragedie, jumătate din sat nu mai este!" este rezumatul a ceea ce s-a întâmplat cu o localitatea din centrul Italiei, rasă de un cutremur cu magnitudinea de 6,2 grade, miercuri dimineață.
Bilanțul inițial: 21 de morți, zeci de oameni prinși printre dărâmături. „Drumurile spre şi din localitatea noastră sunt blocate. Jumătate din oraş a dispărut. Sunt oameni sub dărâmături... A fost o alunecare de teren şi un pod s-a prăbuşit”, a declarat primarul Amatrice, Sergio Pirozzi.
Amatrice 2015: din România, puteai ajunge în orășelul din centrul Italiei luând un avion către Roma și apoi un autobuz. Cu o rezervare din timp și un bilet low-cost, transportul ar fi ajuns undeva la 60-70 de euro, o sumă infimă pentru o așa destinație.
Timp? O oră și ceva - două cu avionul (în funcție de compania aeriană aleasă), la care se adaugă încă trei cu autocarul. În concluzie, la patru ore de Capitala României, puteam alege ca destinație de vacanță o localitate desprinsă parcă din povești, cu străzi pietruite, oameni zâmbitori, delicatese culinare specifice și... o istorie fascinantă.
Turiști din toată lumea erau atrași de frumusețea locului și bucătăria excepțională. De altfel, localitatea a dat numele unuia dintre cele mai renumite sosuri pentru spaghetti. Amatriciana este un sos italian faimos pentru paște preparat din roșii proaspete, bacon și parmezan ras. Sosul a devenit foarte faimos spre sfârșitul secolului XIX în Italia și, deși rețeta originală a provenit de la familiile emigrante din Amatrice, a fost considerată o rețetă clasică romană.
Amatrice 1800: Amatricienii erau italieni care se mândreau cu originile lor, căci micuța localitate avea o istorie pe care copiii o învățau fie din manuale, fie de la bunicii și părinții lor.
Păstori care trăiu din creșterea animalelor și-au făcut din localitatea din Provincia Rieti din Regiunea Lazio, împrejmuită de Munții Apenini, un „acasă” în care munca se împletea cu veselia, transhumanța cu lunile petrecute aproape de familie. Generații întregi se ocupau cu păstoritul, iar noi sortimente de brânză erau create și vândute în toată Italia.
Primăvara, ciobanii își duceau la pășunat turmele de oi, catâri, măgari. Mieii nou-născuți erau transportați pe șeile măgarilor, iar în vârful munților își reîntâlneau mamele pentru a fi alăptați și încălziți. Puii nu ar avea putere să urce singuri și ar fi îngreunat urcușul întregii turme. Un obicei de la care amatricienii nu au abdicat.
Amatrice 1200: Descoperirile arheologice atestau faptul că zona era locuită din timpuri preistorice, iar rămășițele unor vechi vestigii romane și morminte stăteau drept mărturie. După căderea Imperiului Roman de Apus, zona a devenit parte a Ducatului de Spoleto, iar în 1265, a fost alipit Regatului Napoli. Până în secolul al XVIII-lea, renumita familie de Medici din Florența a deținut micuța localitate, domnind peste Toscana până la dispariţia ultimului membru al familiei, Giovanni-Gaston, în 1737.
Amatrice, la primul cutremur
Amatrice nu se confruntă pentru prima dată cu furia naturii. În 1639, jumătate de localitate a fost practic distrusă de un cutremur. La 24 august, 2016, povestea s-a repetat.
Va reuși oare localitatea să renască așa cum a făcut atunci? Istoria ne va demonstra în timp contrariul sau, dimpotrivă, ne va da o lecție exemplară: clădirile pot fi distruse, copacii pot fi surpați, dar oamenii reprezintă, până la urmă, un loc. Iar amatricienii nu se dau bătuți.
