Urmărește A1 pe Discover2 istorici romani și documentele lor sunt considerate acum unele dintre cele mai importante dovezi care susțin faptul că Iisus ar fi fost o persoană reală.
Documentele provin de la Tacitus, unul dintre cei mai respectați istorici ai Romei, și de la Flavius Iosephus, un aristocrat și istoric evreu care a trăit la doar câteva decenii după moartea lui Iisus, scrie Daily Mail.
Niciunul dintre cei 2 nu era creștin și nici nu încerca să demonstreze afirmațiile Noului Testament.
Cu toate acestea, ambii au lăsat în urmă relatări care îl plasează pe Iisus în Iudeea, îl leagă de originile creștinismului și îi asociază moartea cu guvernatorul roman Ponțiu Pilat.
Noi dovezi că Iisus ar fi fost o persoană reală
Într-unul dintre texte, Tacitus scria că un om numit „Christus” a fost executat în timpul domniei împăratului Tiberiu.
Într-un alt text, Iosephus îl menționează pe Iacov drept „fratele lui Iisus, cel numit Mesia”. L-a identificat astfel pe Iisus ca pe o persoană reală, cunoscută cititorilor săi.
Aceste referințe au atras din nou atenția recent, pe măsură ce istoricii continuă să analizeze dovezile despre Iisus care există în afara Bibliei.
Pentru mulți cercetători, aceste relatări reprezintă unele dintre cele mai clare dovezi necreștine că Iisus a fost o figură istorică și nu o legendă.
Citește și: O hartă antică ar dezvălui unde se află Arca lui Noe. Unde ar fi ajuns nava din Biblie
Dovezile au fost recent analizate de specialistul în studii biblice Lawrence Mykytiuk. Acesta a analizat surse romane și evreiești antice ce îl menționează pe Iisus, potrivit Biblical Archaeology Society.
Majoritatea istoricilor acceptă deja că Iisus a fost o persoană reală din punct de vedere istoric. În ziua de azi, dezbaterile se concentrează nu asupra existenței sale, ci asupra detaliilor vieții și învățăturilor sale.
De aceea, scrierile istoricului roman Tacitus și ale istoricului evreu Flavius Iosephus rămân atât de importante. Ele oferă unele dintre cele mai vechi referințe necreștine la Iisus.
Istoricii se concentrează pe documente scrise de istorici care nu erau creștini
Deși Noul Testament rămâne principala sursă de informații despre viața lui Iisus, mulți sceptici au susținut de-a lungul timpului că textele scrise de creștini nu pot fi considerate dovezi independente.
Din acest motiv, istoricii acordă o atenție deosebită referințelor provenite din afara creștinismului.
Una dintre cele mai importante vine de la Tacitus, senator roman, istoric și unul dintre cei mai respectați cronicari ai lumii antice.
În jurul anului 116 d.Hr., Tacitus descria în scrierile sale încercările împăratului Nero de a da vina pe creștini pentru Marele Incendiu al Romei din anul 64 d.Hr.
Potrivit lui Tacitus, Nero a vizat un grup cunoscut sub numele de creștini, al cărui nume provenea de la un om numit Christus. Tacitus scrie că Christus a fost executat în timpul domniei împăratului Tiberiu de către Ponțiu Pilat, guvernatorul roman al Iudeii.
Acest pasaj e important deoarece Tacitus era deschis ostil creștinilor. Departe de a le promova credințele, el descria creștinismul drept o superstiție periculoasă și își exprima disprețul față de adepții săi.
Istoricii susțin că acest lucru face referința la Iisus deosebit de valoroasă, deoarece Tacitus nu avea niciun motiv să inventeze detalii care să sprijine mișcarea creștină.
Relatarea confirmă independent mai multe detalii regăsite în Evanghelii, inclusiv faptul că Iisus a fost executat sub autoritate romană și că discipolii săi au continuat să răspândească învățăturile sale după moartea sa.
O altă sursă importantă provine de la Iosephus, un istoric evreu născut la doar câțiva ani după perioada în care se crede că Iisus a fost răstignit.
Iosephus a luptat împotriva Romei în timpul Primei Revolte, înainte de a se stabili la Roma sub protecția autorităților imperiale, unde a scris ample istorii ale poporului evreu.
În lucrarea sa Antichități iudaice, Iosephus descrie execuția lui Iacov, unul dintre liderii Bisericii.
Pentru a explica despre care Iacov e vorba, el îl identifică drept „fratele lui Iisus, cel numit Mesia”.
Referința apare aproape întâmplător în text, însă istoricii spun că tocmai acest aspect îi conferă importanță.
Iisus nu e subiectul principal al pasajului, ci este menționat doar pentru a identifica o altă persoană.
Citește și: Fosilele misterioase care ar confirma o poveste faimoasă din Biblie. Ce au descoperit experții
Cercetătorii consideră că o asemenea referință nu ar avea sens dacă Iisus nu ar fi fost deja recunoscut ca o figură istorică reală.
Iosephus include și un pasaj mai amplu în care îl descrie pe Isus ca pe un învățător înțelept care a atras adepți și a săvârșit fapte remarcabile.
Această secțiune continuă să fie dezbătută, deoarece mulți specialiști cred că scribi creștini ulteriori au modificat anumite părți ale textului.
Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor concluzionează că pasajul se bazează pe o referință originală la Iisus, scrisă chiar de Iosephus.
„Orașul pierdut” în ocean care a uimit experții. Nu s-a mai descoperit așa ceva pe Pământ până acum...
