Ploieștiul a fost capitala Rusiei! O cârciumă la 250 de oameni, 14 bordeluri, împărțite frumos, pentru soldați și pentru ofițeri. Țarul a donat o icoană făcătoare de minuni.

Urmărește A1 pe Discover

Între 25 mai și 13 iunie 1877, Ploieștiul a fost Capitala Rusiei, devenind sediul Marelui Cartier General, în deplasarea armatelor către Dunăre. Alexandru al II-lea, Marele Țar, a locuit în casa Negulescu, de pe strada Fulgeanu, amenajată special. Pentru că era ”băiat”, a fost adoptat, imediat, de urbea ce nu-l halea deloc pe Carol I. Rușii au băut enorm, s-au distrat cu ”grizetele” din cele 14 bordeluri și s-au distrat pe cinste. La plecare, Alexandru al II-lea a donat o icoană făcătoare de minuni

Pe 25 mai 1877, în actuala gară Ploiești Sud, așa, cam pe la orele 19.45, o lovitură de tun anunță sosirea unor capete încoronate. Se strigă ”Trăiască împăratul Alexandru!”, oaspeții sunt primiți cu pâine și sare, cu buchete de flori, cu oameni îmbrăcați în costume populare. Începuse războiul ruso-turc, în urma căruia România avea să-și obțină independența de stat, iar Marele Cartier General al Rusiei decisese să-și stabilească sediul la Ploiești, înainte de plecarea spre Bulgaria.
Cu trenul sosiseră aproape 700 de persoane. Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei (care a domnit între 1855 și 1881), Marele Duce Nicolae (n.r. - comandantul armatei țariste), cancelarul Alexandru Gorceakov, țareviciul Alexanadru, viitorul țar Alexandru al III-lea, Alexandru de Battenberg, viitorul prim prinț al Bulgariei moderne, toți fusesră primiți de către înalți ofițeri ai armatei rusești, de o campanie de voluntari bulgari, de către o delegație a Armatei Române, în frunte cu Generalul Florescu, și de 10 fete în costume populare, echipate cu flori. Este știut faptul că Ploieștiul nu-l halea pe Carol I (Republica de la Ploiești, 1870) așa că toate dragostea se îndreptase spre Țar. Cum zicea marele Nicolae Iorga, ”Petersburgul se mutase la Ploiești”.

Casa în care a locuit Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei, într-o imagine din acea perioadă

Urbea cu 30.000 de suflete își primește bine oaspeții. Alexandru al II-lea trage în casa Istrate Negulescu, situată pe strada Fulgeanu. Înaintea sosirii sale, clădirea fusese amenajată și mobilată de autoritățile române. Pentru că nu e pavată, iar oaspetele suferă de astm, strada e udată, non-stop. Țarul, un creștin ortodox practicant, merege să se roage, aproape în fiecare zi, la Biserica Maica Precistă, unde ajunsese un mitropilit rus. Face daruri sfântului lăcaș, ridicat la 1820. Donează o icoană făcătoare de minuni, cea a Maicii Domnului cu trei mâini, dar și un set de vase sfinte. Icoana, lucrată în Rusia, în 1805 e din argint masiv, grea de câteva kilograme.

Ceilalți ruși de distrează care cum pot prin Ploiești, orășelul ce se laudă cu o cârciumă la 250 de locuitori. De asemenea, există și 14 bordeluri. Pentru ca soldații să nu întâlnească ofițerii, atunci când merg la ”grizete”, se face o organizare ca la carte, pe ”căprării”. Sărbătoarea ține până pe 13 iunie 1877, când rușii pleacă spre Dunăre cu surle și trâmbițe.

Clădirea, în zilele noastre

Pe 13 martie 1881, Alexandru al II-lea este asasinat de către niște anarhiști. Ploieștenii decid ca strada pe care a stat suveranul să poarte, de atunci, numele său. Avea să se numească așa până în 1848, când devenea ”Strada Stadionului”. Peste ani, Nicolae Simache, fondatorul unuia dintre cele mai frumoase muzee din România, cel al ”Ceasului”, cumpără de la o persoană necunoscută un orologiu ce a aparținut lui Alexandru al II-lea. Cel de-al doilea este o donație a unei persoane stabilite în Elveția. Ambele se afle expuse la Muzeul Ceasului din Ploiești.

Credit foto: Jurnalul Prahovean