Povestea adevăratului ursuleț Winnie! A fost inspirat de un pui de urs orfan adus de un locotenent în timpul Primului Război Mondial

Urmărește A1 pe Discover

Cine nu îl ştie pe Winnie the Pooh, simpaticul ursuleţ de pluş ale cărui aventuri le-am urmărit în cele mai iubite desene animate ale copilăriei? Fără a exagera deloc, părinţii noştri ne-au cumpărat replici de-ale acestuia din magazinele de jucării, iar noi, la rândul nostru, le achiziţionăm pentru micuţii noştri.

Mascota unei brigade de soldaţi

Simpaticul personaj a fost inspirat din povestea unui pui de urs orfan adus de un locotenent în timpul Primului Război Mondial? În scurt timp, ursuleţul a devenit repede mascota brigadei şi a fost numit ”Winniepeg” după numele oraşului unde s-a născut locotenentul. Toţi l-au poreclit Winnie.

Puiul de urs orfan, adus la o grădină zoologică, a fost animalul preferat al fiului creatorului lui Winnie the Pooh, A.A. Mile. Se înţelegeau atât de bine, încât deseori Christopher era lăsat în cuşcă, alături de urs. Copilul îşi iubea cu ardoare partenerul. De dragul ursului Winnie, băieţelul şi-a numit şi jucăria lui, tot un ursuleţ, Winnie the Pooh, şi de aici A.A. Mile s-a inspirat pentru numele celebrului personaj.

Cărţile cu Winnie the Pooh au devenit foarte celebre printre copii şi astfel au ajuns să fie traduse în aproape toate limbiile. Pooh a fost îndrăgit chiar şi de fiicele lui Walt Disney, iar de aici şi până la apariţia lui Winnie pe ecrane, 1966, n-a mai fost decât un pas. Astfel, Pooh a ajuns al doilea cel mai îndrăgit personaj de desene animate, după Mickey Mouse.

Terapie cu ursuleţii de pluş

Fiecare copil are sau a avut un ursuleţ de pluş de care s-a ataşat, pe care l-a ţinut în braţe şi nu s-a mai putut dezlipi de el. Mai mult, au existat numeroase studii de psihologie prin care specialiştii au analizat importanţa unui ursuleţ de pluş în viaţa unui micuţ.

Astfel, au ajuns la concluzia că animalele moi de pluşau capacitatea de a atenua sentimentul de anxietate şi chiar frica de moarte, fapt ce ar putea sta la baza unei noi "terapii prin îmbrăţişare" pentru persoanele care suferă de aceste tulburări.