Povestea Titanicului: 45 de minute, distanta dintre viata si moarte

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

Avea 12 ani cand bunica sa a murit. In 1967 Ira a parasit America definitiv pentru a se stabili in Olanda. L-am luat prin surprindere, spune Ira, si ii este greu sa isi aminteasca dintr-o data. "Eram singurul nepot, din cate stiu eu, care a petrecut cel mai mult timp cu bunica. Si de cand ma stiu eu, am stiut ca bunica era din Romania".

"Bunicii ii placea sa munceasca. Isi cauta mereu de treaba. Si era o femeie dominanta. Asta nu pot sa uit, mai ales cand s-a mutat in casa cu noi. Casa mica, mama si ea era o femeie cu un caracter puternic - evreica din genul conservator - si cam ieseau scantei". Ira glumeste si ma intreaba daca stiu care este simbolul chinezesc al cuvantului "probleme." Spune ca e un acoperis cu doua femei sub el.

"Nu am nici o indoiala. Ca bunica era din Romania pentru mine era un fapt stiut. Aveam doar 12 ani cand a murit, nu imi amintesc foarte bine ceea ce imi povestea. Dar imaginea aceasta imi este intimparita in memorie: bunica, servind ceai Lipton si povestind despre tara cea veche".

Una dintre povestile pe care, copil fiind, le-a memorat bine este momentul cand Beila a parasit Rusia. "Erau amandoi intr-o capita de fan, in caruta, si bunica zicea ca ofiterii incercasera fanul cu baioneta sa vada daca nu sunt fugari ascunsi. A fugit dupa ce aflase ca bunicul meu murise. Bunicul a murit in timpul razboiului ruso-japonez, la Vladivostok. A murit rapus de boala. Tatal meu s-a nascut fara tata", povesteste Ira Moore in timpul interviului nostru via Skype. In spatele lui, pe perete, zaresc o fotografie alb-negru cu cinci portrete. Se intoarce, o ridica din cui si imi explica: el cu fratii si parintii lui.

Despre tatal sau, Meyer Moore nu stie multe. Doar obiceiurile mai ciudate pe care le avea si faptul ca in fiecare an, cand se apropia 15 aprilie, il cautau ziaristii sa le mai spuna o data cum a fost cu Titanicul. Dar Ira si Carl, copii fiind, nu au dat atentie acestor interviuri. In familie nu s-a vorbit despre Titanic pentru ca era o istorie de mult trecuta. Evenimentele de zi cu zi, si viitorul, acestea aveau prioritate la discutie. "A fost un lucru trecator din viata lor. Stiti de ce prefera unii sa nu vorbeasca despre o amintire urata? Ca sa nu isi mai aminteasca", spune.

CITESTE mai multe in Jurnalul National!