Puțini știu că există râuri invizibile străbat cerul și reprezintă o sursă importantă de umiditate pentru planetă.
Această sursă e „invizibilă, dar vitală”, susțin experții, și care cade apoi sub formă de ploaie, scrie Science Alert.
Aceste râuri aeriene, cunoscute și sub numele de râuri ale cerului sau râuri zburătoare, au o influență asupra circuitului apei mult mai mare decât rudele lor mai mici, dar mai cunoscute.
Respectiv râurile atmosferice, care sunt fenomene temporare și de scurtă durată.
Râurile ascunse din cer care mențin echilibrul pe Pământ
Spre deosebire de râurile atmosferice, râurile aeriene reprezintă fluxuri constante de transport al umidității prin atmosferă.
Apar în urma efectului cumulat al vânturilor, de la brizele marine și curenții de aer de joasă altitudine până la râurile atmosferice.
Ele susțin ecosistemele și traversează întregul glob. Cercetări anterioare au urmărit, de exemplu, traseele umidității care alimentează Pakistanul. Astfel, au descoperit că acestea se întind din Scandinavia până în Madagascar.
Cartografierea acestor „sisteme de irigație” din atmosferă devine tot mai importantă pentru asigurarea resurselor de apă într-o lume afectată de încălzirea globală și de seceta provocată de schimbările climatice.
Într-un nou studiu amplu, cercetătorii au folosit modele matematice și date climatice observaționale pentru a analiza sistemele de râuri aeriene care alimentează America de Sud.
Experții au identificat bazinele situate în amonte față de direcția vânturilor dominante. Acestea sunt principalele surse de umiditate care alimentează râurile aeriene cu apă provenită din infiltrațiile în mări, evaporarea solului și transpirația vegetației, cunoscută drept „transpirația plantelor”.
De asemenea, ei au identificat așa-numitele puncte de cotitură, dincolo de care contribuția umidității provenite din amonte pentru o anumită regiune scade brusc.
În final, cercetătorii au clasificat și cartografiat diferitele tipuri de râuri aeriene care traversează America de Sud. Au urmărit distanța pe care acestea o parcurg, viteza și cantitatea de apă pe care o descarcă sub formă de precipitații.
Aceste tipuri de „rețele de drenaj” atmosferic creează condiții regionale foarte diferite.
Ce tipuri de râuri aeriene există
G1 reprezintă izvoarele atmosferice, adică regiunile prin care râurile aeriene îmbogățite cu umiditate oceanică pătrund în America de Sud și încep transportul continental al vaporilor de apă.
Acestea sunt principalele puncte de intrare ale umidității. Însă nu se limitează doar la zonele de coastă.
G2 funcționează ca zone de drenaj atmosferic. Acolo, circulația vaporilor de apă poate crește, dar o parte din umiditate se pierde pe măsură ce aerul pătrunde spre interiorul continentului.
G3 corespunde zonelor de vărsare, unde râurile aeriene încetinesc brusc. Cantitatea de umiditate scade considerabil. Ca urmare, aceste regiuni depind în mare măsură de evaporarea de pe continent pentru a genera precipitații.
Ele ar putea beneficia semnificativ de măsuri de gestionare a resurselor de apă, deoarece unele sunt situate în amonte de importante bazine hidrografice.
G4 se află de regulă cel mai departe pe direcția vântului. Spre deosebire de câmpiile traversate de râuri la suprafață, aceste regiuni primesc cea mai redusă cantitate de umiditate prin râurile aeriene. Din acest motiv, aici se află adesea orașe afectate de deficit de apă.
Identificarea zonelor unde apa e abundentă sau, dimpotrivă, insuficientă ar putea sta la baza unui sistem de gestionare a resurselor de apă la nivel global.
Totuși, monitorizarea și administrarea râurilor aeriene e dificilă din cauza naturii lor extrem de dinamice. Cercetătorii subliniază că schimbările direcției vântului pot inversa fluxul de umiditate către orașele de coastă chiar și în decursul unei singure zile.
În plus, numeroși factori de la suprafața terestră influențează procesele prin care râurile aeriene sunt alimentate și își descarcă umiditatea.
Indiferent de direcția în care circulă aceste râuri invizibile, unele măsuri de conservare sunt esențiale.
Protejarea pădurilor și reîmpădurirea reprezintă obiective-cheie. În special în bazinele situate în amonte, deoarece acestea sporesc cantitatea de umiditate transportată de râurile aeriene și cresc șansele ca acestea să aducă ploi bogate în regiunile mai aride.
Inteligența artificială ar fi creat identități umane false pentru a compromite sistemele. Fenomenul care a îngrijorat ex...