În noaptea de 14-15 aprilie 1912, Frederick Fleet, 25 de ani, era observatorul de pe puntea ”Titanicului”. A fost primul om care a țipat ”Aisberg, moarte la orizont!” A supraviețuit tragediei în care au pierit 1.512 oameni și, la proces, a motivat că din cauza lipsei unui binoclu nu a putut anunța mai devreme iminentul dezastru. La 100 de ani de la scufundare, un astfel de instrument de observație a fost postat la mormântul său: ”Dragă Fred, scuze că l-am adus acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată!”
Nu-și cunoscuse, niciodată, tatăl. Născut în Liverpool, fusese abandonat și de mamă. În 1903, la 16 ani, Frederick Fleet devenise băiat de punte, bun la orice. Îi plăcea pe mare, îi plăcea să respire aerul portului, iubea marinarii. S-a angajat pe RMS Oceanic, era epoca marilor pacheboturi. În aprilie 1912 dimpreună cu cinci colegi, au semnat cu ”White Star Line”, compania ce patrona ”Titanicul”. Pe 10 aprilie, de dimineață, a suit, din dana portului Southampton, pe ”indistructibil”. Până să iasă, cu adevărat, în apele Oceanului, vasul a făcut două opriri: în Cherbourg, Franța, și în Queenstown, Irlanda. Erau șase observatori, șase băieți cu ochiul ager, gata să străpungă imensitatea pentru a se asigura că ”drumul” e curat, deschis. Două ore stăteau sus, în cuibul de cioară. Nu rezistau mai mult, pentru că era frig.
La 22.00, pe 14 aprilie 1912, Fleet și colegul lui, Reginald Lee, i-au înlocuit pe George Symons și Archie Jewell. Charles Lightoller, ofițerul secund, le-a atras atenția: ”Domnilor, ochii cât cepele și atenție la bucățile mici de gheață. E anotimpul lor, au plecat la drum!” Noaptea era calmă, cu lună plină, dar asta însemna că apa reflecta mult, dând bătăi de cap observatorilor.
Ofițerul responsabil era David Blair. Acesta avea să fie înlocuit, în ultimul moment, de Henry Tingle Wilde, fără a menționa locul în care binoclurile sunt puse. S-a afirmat chiar că Blair, accidental, a luat cu el cheile vestiarului în care se aflau instrumentele de observare.
E 23:40 când Fleet vede nenorocirea. Mare, albastră, la linia orizontului. Trege, de trei ori, de limba clopotului apoi pune mâna pe telefon și urlă: ”Aisberg, moarte la orizont!”. James Paul Moody e primul ofițer care află. Se opresc motoarele, se turează inapoi, se trage de cârmă. Calmi, Fleet și Lee mai rămân, aproape 20 de minute, în cuib. Buf! Coleziunea!
Deși verdicitatea imaginii nu poate fi verificată, se crede că acesta ar fi aisbergul ce ar fi scufundat Titanicul
Frederick e liniștit în timp ce ajută la coborârea bărcii de salvare cu numărul 6. Urcă pe ea, încercând să se ghideze după luminile de pe SS Californian, una dintre navele ce primise SOS-ul. Supraviețuiește și ajunge pe RMS Carpathia, luni, 15 aprilie 1912, la ora 6 dimineața.
Procesele
După ce scapă, intră în procese. Senatorul american William Alden Smith îl ia la întrebări. Se apără, spunând că dacă ar fi avut binocul ar fi fost mult mai ușor să observe aisbergul și să anunțe, evitând, astfel, tragedia. E lăsat în pace...Britanicilor refuză să le răspundă. Scapă.
Navighează încă 24 de ani, sub diferite companii. Luptă în ambele războaie mondiale. Supraviețuiește. După, devine vânzător ambulant de ziare. La câteva zile după Crăciunul lui 1964, soția îi moare, iar fratele acesteia, cumnatul său, îl dă afară din casă. Fleet intră în depresie puternică și se spânzură pe 10 ianuarie, anul următor. E înmormântat în partea săracă a cimitirului din Southampton. Rămâne fără piatră de mormânt până în 1993, când aceasta apare, grație unor donații făcute de către ”Titanic Historical Society”.
În 2012, când s-au împlinit 100 de ani de la scufundarea celui mai faimos vas din istorie, mormântul său a primit și un binoclu. Și un mesaj: ”Dragă Fred, scuze că l-am adus acum, dar mai bine mai târziu decât niciodată!”
Muncitorii au găsit sub pământ un sicriu vechi de 145 de ani! Au vrut să afle ce e înăuntru, dar au rămas fără cuvinte!... Bebeluşul Adam, născut cu anomalii grave, a fost adoptat de o familie, chiar dacă părinţii naturali l-au "refuzat&q...
