Cel mai mare lac situat exclusiv pe teritoriul Boliviei, Poopo, de 3.000 km pătrați, a dispărut complet pe 16 decembrie 2015, după un proces de deșertificare accentuat. O suprafață egală cu cea a Masivului Făgăraș ori a Insulei Reunion, ce dădea 3.000 tone de pește anual, a devenit o nesfârșită întindere de sare, nisip și piatră
Primele imagini ”serioase” luate din satelitul Proba - V fuseseră trase pe 24 aprilie 2014. Lacul Poopo, cu o suprafață aproximativă de 3.000 km pătrați (pentru comparație, arealul Masivului Făgăraș sau o întindere ceva mai mare decât a Insulei Reunion), devenea din ce în ce mai mic. La următoarea măsurătoare, pe 20 iulie 2015, rămăsese un ochi de apă! ”Pe 16 decembrie, când ne-am culcat, am lăsat bărcile pe lac. Dimineață, dispăruse complet, era numai o întindere de sare și pietre. Credeam că a venit sfârșitul lumii”, au spus localnicii. Pur și simplu Lacul Poopo, al doilea ca suprafață din Bolivia, după Titicaca, și primul dacă ne referim exclusiv la teritoriul moștenitorilor lui Simon Bolivar, DISPĂRUSE!!!
Primele semnale fuseseră trase încă din 1994, când se evaporase foarte mult. Altitudinea uriașă la care este situat, 3.686 de metri, adâncimea relativ mică, până în cinci metri, ariditatea muntoasă din zonă, precum și salinitatea excesivă a râului Deasguardero, ce îl alimenta, au făcut ca el să-și piardă din întindere.
Drama Lacului Aral este AICI!
Până atunci se vorbea de 3.000 de tone de pește anual și 2.500 de pescari zonali, în 2013 cifrele se modificaseră drastic: doar 500 de tone și maximum 250 de vânători de pește. ”Variațiile uriașe de temperatură - 15 grade Celsius ziua și minus 10 grade Celsius noaptea, radiația solară și deficitul hidrologic au ucis, practic, acest lac, unde trăiau cel puțin 30 de specii de păsări, printre care unele rare de Flamenco”, spun specialiștii. ”Am mai avut perioada critice, dar, treptat, lacul s-a umplut la loc. Niciodată, însă, nu s-a evaporat sută la sută. Va fi foarte greu să-l mai vedem plin ochi”, au adăugat ei.
