Peșterile din Hunedoara au adăpostit de-a lungul timpului multe vieți. Poveștile care au luat ființă acolo sunt de-a dreptul incredibile. În Văile Mureșului circulă legende pe care oamenii locului le dau exemple mai mereu.
Un român de 140 de ani și-ar fi dus traiul solitar într-o peșteră. Cum a supraviețuit
Una dintre legende îl are ca protagonist pe Iancu lui Dida. Acesta mai este cunoscut și sub numele de Călăbăț, conform unei surse.
Bărbatul a trăit singur într-o peșteră din Hunedoara, spunându-se că a încetat din viață la vârsta de 140 de ani, după ce interacțiunea cu oamenii i-a adus sfârșitul.
Iancu a fost numit „sihastrul din pădure” și și-a câștigat titlul de legendă locală în comuna Ilia. Acesta și-a dus viața în peștera Săcămaș, fiind izolat de semenii săi.
În urma legendelor transmise mai departe de săteni, autoritpțile și specialiștii în geriatrie s-au sesizat pentru a determina vârsta bărbatului.
Iancu a încetat din viață în anii ‘50, însă mulți oameni l-au cunoscut personal și au putut depune mărturie pentru jovialitatea sa.
Printre cei care l-au cunoscut personal este și un profesor, care a vorbit, în 2015, despre interacțiunea cu Iancu:
„Prin anii ‘50 mă aflam pe strada gării din Deva de vorbă cu un consătean din Brănişca. La un moment dat prietenul meu mă făcu atent: <<Uite-l pe Iancu ăsta. Nu ştie câţi ani are.>> Pe lângă noi trecuse un omuleţ de vreun metru şi ceva îmbrăcat cu fustă, desculţ, cu o ploscă legată la cingătoare, iar pe umăr cu o traistă agăţată în toporişcă.
Avea pe cap un păr foarte des şi purta barbă. Omuleţul a auzit că despre el este vorba, a întors capul, dar şi-a văzut de drum. Era vară, în zi de miercuri, când la Deva se ţine târg săptămânal. Iancu pornise dis-de-dimineaţă de la Săcămaş, pe jos, şi călca sprinten ca un tinerel.”
Tot acesta a povestit greutățile prin care a trecut Iancu din cauza Securității. Deoarece voiau să afle care este secretul longevității sale, oamenii de la Securitate, l-au determinat pe Iancu să iasă din siguranța peșterii sale pentru a-l studia.
„După o vreme când stăteam pe o bancă publică cu colonelul Călugăru, pe atunci medicul Securităţii regionale, amicul meu a scos din buzunar nişte fotografii în care pe cine îl văd? Pe omuleţul din Săcămaş. <<Vezi pe pişpiricul ăsta?>> îmi zice doctorul. <<Ar putea fi recordman naţional sau chiar european la longevitate.>>
Doctorul îmi dete câteva poze pe care fotograful securităţii le făcuse la faţa locului, adică la peştera din pădurea unde Iancu avea <<domiciliul>>.
Fiindcă era un om singuratic şi de o vârstă necunoscută, Iancu fusese dat în atenţia Ministerului de Interne, iar doctorul personal trebuia să-l aibă de grijă. Aflând că aici trăieşte un om ciudat şi semisălbatic, autorităţile l-au trimis la Institutul C.I. Parhon din Bucureşti, pentru studii de geriatrie. Cei de la Institut i-au analizat părul şi i-au evaluat vârsta la circa 140 ani”, a mai adăugat profesorul.
În urma studiilor, s-a ajuns la următoarea concluzie: secretul longevității ar fi, de fapt, viața lipsită de griji, lipsa stresului, o viață simplă și lipsită de complicații.
Ce i-a adus sfârșitul lui Iancu
Cu toate acestea, Iancu și-a pierdut viața la scurt timp după ce a fost scos din habitatul său. Totodată el ar fi primit și o lovitură la cap, care i-ar fi adus, în cele din urmă, sfârșitul. De asemenea, medicii îl țineau legat de pat, iar acesta refuza hrana.
„Ministrul minelor, Bujor Almăşan, i-a dat lui Iancu 500 lei, adică cinci bancnote noi de câte 100. El nu prea umbla cu bani, dar i-a luat. A doua zi, pe acolo a trecut băiatul cârciumarului din Leşnic. Acesta a văzut bancnotele şi le-a cerut. Iancu s-a împotrivit şi tânărul l-a lovit cu o bâtă în cap, i-a luat banii şi dus a fost. Din acel moment Iancu s-a îmbolnăvit.
El de mult nu mai vorbea, ci doar gângăvea ceva şi se înţelegea prin semne. Arăta cu mâna spre cap şi dădea de înţeles că a fost lovit. Colonelul Rusu, pe atunci şef la pază şi ordine, mi-a relatat că o săptămână a fost în anchetă. A aflat cine era făptaşul şi s-au luat măsuri de rigoare.
Iancu, care nu se mai putea descurca singur, a fost dus în gârliciul unei pivniţe din sat, unde s-a mai chinuit o vreme până când şi-a încheiat socotelile cu lumea asta. Sătenii au pus mână de la mână şi i-au făcut o înmormântare creştinească”, concluzionează profesorul Lazăr.
