Ion Antonescu a fost arestat pe 23 august 1944 din ordinul regelui Mihai intr-un moment critic pentru Romania. Frontul din Moldova fusese rupt de catre sovietici si ocuparea tarii de catre acestia nu mai putea fi impiedicata decat printr-un miracol. Actiunea fost precipitata si de faptul ca maresalul, cu naivitate, dorea sa discute cu Hitler despre incheierea unui armistitiu cu Aliatii (sovieticii).
Afla AICI si alte evenimente care s-au petrecut intr-o zi de 1 iunie!
Dupa arestarea sa, Antonescu a fost preluat de o grupa de comunisti, care apoi l-au predat rusilor. A fost detinut timp de aproape doi ani in URSS, unde a fost anchetat, dupa care a fost readus in tara pentru a fi judecat sub acuzatiile de crime de razboi, crime contra pacii si tradare.Condamnat la moarte la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din Bucuresti, a fost executat prin impuscare la Jilava pe 1 iunie 1946, alaturi de fostii colaboratori, Mihai Antonescu, fost ministru de externe si vicepresedinte al Consiliului de Ministri, generalul de jandarmi Constantin Z. (Piki) Vasiliu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Interne (3 ianuarie 1942 - 23 august 1944), si Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.
A murit cu demnitate...
Conform raportului oficial ultima dorinta a lui Ion Antonescu a fost sa fie executat de militari, nu de gardienii inchisorii, dar a fost refuzat. Inainte de executie, Ion Antonescu a exclamat: "Iar tie, popor ingrat, nu-ti va ramane nici macar cenusa mea". Atunci cand s-a tras, maresalul a salutat ridicandu-si palaria cu mana dreapta, dupa care a cazut, dar s-a ridicat imediat, sprijinindu-se intr-un cot si a spus: „Nu m-ati impuscat, domnilor, foc!", la care gardianul sef s-a dus la el cu pistolul in mana si l-a impuscat in cap. Constatandu-se ca inca mai traieste a mai primit inca trei gloante in piept.
Pentru a evita pelerinajele, maresalul Ion Antonescu a fost inmormantat intr-un loc menit sa ramana necunoscut. Sentinta din 17 mai 1946 a fost contestata in anul 2006 si reconfirmata, cu anumite amendamente, de Curtea de Apel Bucuresti la 5 decembrie 2006. In urma recursului intentat de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie procesul a fost rejudecat la Inalta Curte de Casatie si Justitie care, la 6 mai 2008 a anulat sentinta Curtii de Apel Bucuresti si a respins definitiv cererea de revizuire a sentintei date de Tribunalul Poporului din Bucuresti, din 17 mai 1946.
Personalitate controversata
Moartea lui Ion Antonescu a intrat in legenda, dar activitatea sa, mai ales in calitate de Conducator al Statului (1940-1944), a creat pentru contemporani terenul fertil necesar controverselor. A fost maresalul un criminal de razboi sau un erou national?
Capetele de acuzare de de la proces, crime de razboi si crime contra pacii, au putut fi probate. Participarea Romaniei la Holocaust nu poate fi tagaduita, ordinele lui Antonescu fiind clare in acest sens: deportarea evreilor din Basarabia si Bucovina in Transnistria ca si masacrul de la Odessa. Participarea la razboiul contra URSS a fost o necesitate daca vorbim despre recuperarea teritoriilor ocupate abuziv de sovietici, insa aventura de la Cotul Donului si Stalingrad se poate justifica atat militar, cat si politic? Alianta cu Germania putea fi pusa pe alte baze, avand in vedere ca maresalul nu a semnat nici un act cu puterea nazista in afara de Pactul Tripartit? Relatia cu Miscarea Legionara a fost foarte complicata si a degenerat in conflict deschis. Putea fi gestionata altfel? Si exemplele ar putea continua, iar fiecare parte are argumentele ei, mai mult sau mai putin valide.
In ciuda tuturor discutiilor si controverselor, Ion Antonescu ramane o figura tragica in istoria poporului roman. A facut multe erori, dar nu i se poate nega dragostea de patrie. Din acest punct de vedere acuzatia de tradare a fost ridicola. In consecinta, cazul sau trebuie discutat detasat, echilibrat, fara ura si fara partinire.
Senatorul Catalin Voicu, condamnat la 5 ani de inchisoare... Victor Ponta: Pedelistii isi schimba culoarea, dar naravul ba...
