Interviu / Catalin Zamfir, seful ICCV: „Programul de guvernare este catastrofal“

Intrebare (I): Domnule profesor, ICCV va lansa foarte curand un nou studiu, „Calitatea Vietii in 2010", care releva inrautatirea dramatica a conditiilor de trai a majoritatii romanilor, conco­mitent cu scaderea optimismului la cote minime si cresterea nemultumirii fata de prestatia clasei politice. Cum comentati aceste rezultate?

Catalin Zamfir (R): Concluziile studiu­lui sunt si nu sunt o surpriza. Datele re­feri­toa­re la modul in care oamenii isi evalueaza sta­rea economica au fost pre­dominant negative in ultimele doua decenii, cu mici exceptii. Este firesc acest lucru? Nu. Intr-o so­cietate relativ stabila, cum sunt socie­tatile europene, cei mai multi cetateni sunt mul­tumiti de viata, ponderea celor nemul­tumiti nedepa­sind 16%. Specificul roma­nesc, acela al nemul­tumirii cvasigenerale si de lunga durata, este cauzat de decalajul dintre asteptari si realitate. Oamenii au crezut ca viata lor se va imbunatati, dar cres­terea rapida a aspiratiilor, inregistrata dupa 1989, a fost puternic contraba­lansata de realitate. Tranzitia roma­neasca, ultimii 20 de ani, nu a justificat, din pacate, nici macar asteptarile cele mai realiste.

I: Sunt oamenii nerealisti in asteptarile lor?

R: Sa stiti ca oamenii nu au asteptari uto­pice. Ei doresc o construire simpla, ratio­nala, previzibila a tuturor aspectelor vietii sociale si economice. Au capatat in schimb un proces de tranzitie dominat de evolutii negative in toate domeniile.

Romanii nu au sperat irational, in sen­sul de a crede ca se poate si mai bine pen­tru ei, dar de fapt sa nu se fi putut. Nu. Spe­rau si spera ca guvernantii sa aiba o abordare a actului guvernarii ra­tionala si centrata pe interesul colectiv. De fapt, fac­torul irational nu este cel al expecta­tiilor nerealiste ale populatiei, ci cel indus de lupta permanenta pentru putere si resurse a grupurilor politice si de interese, iar proba, dovada, acestui factor este coruptia profunda care maci­na structurile statului. Perceptia colec­tiva este si ca lucrurile nu merg bine pentru ca abordam problemele in mod irational si ca actul decizional este do­minat de incompetenta si incultura celor care au ajus sa conduca aceasta tara.

I: Este aceasta tranzitie negativa o caracteristica general comuna a fostelor tari comuniste din centrul si estul Europei?

R: Nu. Cu mici exceptii, toate celelalte tari in tranzitie au parcurs, asemeni Ro­maniei, o perioada de cadere. Dar, spre deosebire de noi, aceasta etapa a fost foarte scurta si a fost urmata apoi de o crestere constanta a economiei si nive­lului de trai. Noi insa ne-am confruntat periodic cu caderi: in 91-93, in 97-99, acum in 2009-2010 si foarte probabil si in 2011. Amploarea caderilor a fost si ea di­ferita fata de alte tari in aceeasi situatie. Polonia a fost prima tara fosta comunista care, in '98, dupa 10 ani de tran­zitie, a reusit sa atinga nivelul de dezvol­tare din 1989. Romania a reusit acest lucru abia in anul 2000. Ca sa rezum, costul eco­no­mic si social al tranzitiei a fost enorm pentru noi. Inrautatirea perceptiei publice privi­tor la conditiile de viata si la pres­tatia clasei politice corespunde perioadei pre­mer­ga­toare taierii salariilor si cresterii fiscalitatii.

I: Cum apreciati ca ar arata rezultatele studiului in luna decembrie 2010, dupa ce curba de sacrificiu impusa populatiei se va fi implementat pe deplin?

R: Si mai proaste, fara indoiala. Studiul acesta a fost facut in perioada iunie-iulie 2010, deci inaintea curbei dure de sacri­ficiu impuse populatiei de catre guvern si deja parerea generala era una prepon­derent ne­gativa. Adevarata experienta a caderii va avea loc insa abia in lunile de iarna, cand oamenii se vor confrunta cu efectul cumu­lat al scaderii veniturilor, cresterii costurilor traiului de zi cu zi, al nesigurantei tot mai accentuate a locului de munca etc. Consi­der ca situatia so­ciala devine exploziva...

CITESTE tot interviul in Financiarul