SPECIAL: Ceausescu, "frunza verde" si paturile de la Armata

Integrate in arhitectura locala din nordul al judetului Olt, casele Scornicestiului s-au inaltat pe structura barnelor groase de stejar. In stil romanesc orientate spre sud si cu pridvor cu stalpi incrustati, erau varuite pe dinafara cu alb. Vetrele incaperilor scunde se nivelau cu lut amestecat cu balegar, prelungindu-se in prispa de-afara.

Publicat: Luni, 09 Mai 2011, 00:00 | Actualizat Duminica, 01 Iulie 2012, 05:57

Urmărește A1 pe Discover

Si-n prima jumatate a secolului XX, satele continuau traditia veacurilor dinainte. Intemeiate pe albii modeste de vai, ce vor servi de ulite, casele si le construiau singuri satenii.

"Cativa pari infipti in pamant, intre dansii o panza de craci impleterit, si peste toate acestea, ceea ce este mai temeinic in aceasta cascioara de tara, vine o patura groasa de pamant si huma, a descris Nicolae Iorga mestesugul locuintei romanesti. Coperisul este facut din coceni, ramuri, stuf si iarasi pamant aruncat pe deasupra. Pana foarte tarziu, deschizatura ferestrei era astupata cu hartie".

Se poate spune, asadar, pe drept cuvant - observa ironic primul sociolog roman Dumitru Draghicescu - ca ziarele au adus lumina in bordeie. Cu mai putin de-un veac inainte, in vremea prunciei povestitorului Creanga, cu basica porcului de Craciun se astupa locul ferestrei.

Era cald in zilele iernii in suprapopulata casuta, dar noaptea, gerul acoperea cu flori de gheata ferestrele. In stramtorarea si intunericul casei lor "traditionale", romanii asteptau primavara cu nerabdare. Lumina vie si verdeata cotropitoare ii copleseau atunci pana-ntr-atat ca-n fiecare cantec popular e pomenita "frunza verde", scrie Draghicescu in lucrarea ce-a dedicat-o in 1906 psihologiei poporului roman.

Articolul continuă după reclamă