Pe 22 ianuarie 1949, Poliția a fost transformată în Miliția Populară. Dacă fostul organism era plin de absolvenți de facultate, ori de doctori în Drept, din 35.000 de noi salariați doar 161 absolviseră o formă de învățămînt superior! Milițienii fuseseră ”scoși din producție”, erau semi-analfabeți și urmau, pe repede înainte, o ”școală profesională” de două luni...
Pe 22 ianuarie, acum 70 de ani, în ceas de noapte se ia decizia, promulgată prin ”Decretul prezidial numărul 25”, de a doua zi: se fondează Miliția Populară, în locul vechii Poliții Regale, noua instituție trecând în componența Ministerului de Interne și având drept organ de conducere Direcția Generală. Deși 22 spre 23 ianuarie 1949 este data oficială, personalul fusese supus unui amplu val de epurări. Direcția Siguranței Statului emitea, pe 15 iulie 1948, ”Ordinul nr. 26500” pentru ”identificarea tuturor ofițerilor și agenților de poliție care au lucrat efectiv în munca de siguranță până la data de 6 martie 1945” (n.r. - instalarea primului guvern comunist din istorie noastră, sub conducerea lui Petru Groza). Peste numai 11 zile, peste 1.000 de salariați din poliție și jandarmerie - inspectori generali, chestori, agenți, gardieni (n.r. - funcția ce se desființa) - erau arestați și duși la Închisoarea Pitești, apoi dispersați fie la Târgșor ori Craiova, pentru ca mai apoi să ajungă la Făgăraș. Toți acești aveau să rămână în penitenciare până în 1955, când primeau, în bloc, opt ani, pe baza unui decret special și a unui simulacru de proces privind ”activitatea contra clasei muncitoare și a mișcării revoluționare”.
Ce atribuții avea Miliția? „Menținerea ordinii pe teritoriul Republicii Populare Române, apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor și a securității personale a acestora” (articolul 1). La articolului 3 al aceluiași decret, se preciza că organul central al Miliției era reprezentant de Direcția Generală a Miliției, ce urma să aibă următoarele atribuții:
1) Organizează, conduce, coordonează, controlează și îndrumează activitatea tuturor organelor de miliție. Eliberează acte de călătorie în străinătate și ține evidența controlului străinilor.
2) Asigură menținerea ordinii publice și a securității cetățenilor, combaterea infracțiunilor, paza instituțiilor și paza exterioară a instituțiilor de Stat. Îndrumează (sic!) și controlează paza interioară la întreprinderi, asigură ordinea pe căile ferate, pe căile de comunicație, pe apă și în porturi și reglementează circulația în comunele urbane și pe drumuri publice.
Conform ”Memorialului Sighet” acesta este momentul în care se produce un ”cutremur” incredibil: dacă din fosta Poliție Regală făceau parte absolvenți de facultate de profil ori doctori în Drept, din noua Miliție Populară, cei 35.000 de salariați erau împărțiți astfel: 161 cu facultate (0,5 la sută!!!), 9.600 aveau patru clase sau mai puțin, 7.800, șase-șapte clase. Mulți dintre ei fuseseră scoși direct din ”producție”, din marile fabrici și uzine. Nu aveau niciun fel de pregătire, urmau, pe repede înainte, o școală profesională de două luni, erau cvasi-analfabeți.
Cum a apărut prietenul milițianului, pulanul?
În 1955, prin Ordinul nr. 646/25.10, Miliția era înzestrată cu un obiect ce varia între 40 și 60 de centimetri lungime, făcut dintr-un plastic dur (mai târziu, cauciuc), ce ”îmbrăca” o inserție de metal. PULANUL! Cum se explica noua ”dotare”? „S-a constatat că în ultimul timp, un număr mare de lucrători de miliţie, în special din unităţile de pază generală, în momentul în care încearcă să ia măsurile miliţieneşti impuse de diferite situaţii, neputând întrebuinţa armamentul din dotare în toate cazurile şi nici alte mijloace de constrângere sau de apărare, sunt loviţi sau bătuţi grav, iar uneori chiar dezarmaţi de indivizi recalcitranţi sau elemente huliganice“. Alte justificări: ”Sergentul de miliţie Mihai Florea de la Secţia a 13-a de miliţie D.M.C., căutând să aplaneze un scandal ce se iscase într-un restaurant între mai mulţi cetăţeni, a fost bătut de mai mulţi scandalagii. Caporalul de miliţie Hera Ion de la secţia de miliţie 11-a D.M.C., încercând să prevină comiterea unor infracţiuni de către un grup de huligani, a fost bătut grav de aceştia şi numai în urma intervenţiei unor cetăţeni a putut scăpa cu viaţă. Caporalul de miliţie Popa Alexandru de la Secţia 26 de Miliţie, încercând să legitimeze doi indivizi suspecţi, a fost lovit şi trântit la pământ de către aceştia, după care infractorii i-au luat pistoletul şi au dispărut. Sergentul major de miliţie Poputan Mircea din paza generală a oraşului Bacău, procedând la legitimarea a patru indivizi care tulburau liniştea şi ordinea publică, a fost bătut grav de aceşti huligani. Asemenea acte huliganice, pe lângă faptul că se soldează uneori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale a miliţienilor, duc şi la scăderea prestigiului organelor de miliţie, care sunt puse în situaţia de a nu-şi putea îndeplini sarcinile de serviciu ce le revin”...
”Pulanul” trebuia predat la ieșirea din serviciu, fiind purtat numai pe timpul nopții. Pe 24 ianuarie 1949, pe străzile Bucureștilor milițienii apar deja cu noile lor uniforme, rămase în uz, cu mici modificări, până în 1989.
Surse: Memorialul Sighet, Adevărul, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ”Cronologia Bucureștilor”, Gheorghe Parusi, IICCMER
