Un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences de către o echipă de cercetători ai Universităţii din Tasmania a ajuns la concluzia că, în timp ce flota modială de pescuit s-a dublat în ultimele decade, efortul depus pentru prinderea peştilor a devenit mai mare, notează Phys.com.
Conform studiului citat, din 1950 şi până în 2015, flota de pescuit a crescut de la 1,7 milioane la 3,7 milioane de vase. În acelaşi timp, s-a înregistrat o scădere a eficienţei acestora, astfel, la aceeaşi unitate de efort depusă, vasele moderne reuşesc să prindă doar 20% din captura vaselor din urmă cu aproape 70 de ani.
„Am observat că, în ultimii 65 de ani, mai multe vase de pescuit ajung să prindă mai puţini peşti”, explică Yannick Rousseau, doctorand al Institutului pentru Studii Marine şi Antarctice.
Această situaţie poate părea paradoxală, o creşterea a numărului de vase şi îmbunătăţirea tehnologiei de pescuit să rezulte într-o creştere a efortului depus pentru a prinde aceeaşi cantitate de peşte. De fapt, explicaţia acestei situaţii aparent paradoxale nu se află în „barca” oamenilor, ci trebuie să reflectăm şi să înţelegem modul în care pescuitul industrial a influenţat populaţia faunei marine.
În aceste condiţii, progresul tehnologic care a fost folosit pentru a creşte cantitatea de peşte a avut un efect neaşteptat. Astfel, pescuitul intensiv din ultimele decade nu a mai permis bancurilor de peşti şi altor populaţii marine să îşi refacă numerele. În condiţiile în care trendul se menţine, vom fi puşi în faţa unei situaţii în care ne vom confrunta cu o criză a ofertei de peşte la nivel mondial.
Studiul a aflat că în cazul unor ţări dezvoltate, precum Australia, un mai bun management al locurilor de pescuit, corelat cu o scădere a flotei de pescuit, pot da rezultate pozitive, conducând spre o stabilizare a indicelui efort depus- cantitatea de peşte capturat. Această implică şi o stabilizare a populaţiei faunei marine.