"Doctorul mă înjura pe masa de operație [...] mi-a băgat o andrea în uter să omoare copilul. Nimeni nu-mi dădea apă" Declarațiile inimaginabile ale unei femei bătute, chinuite și obligate să avorteze"

• Formula 1™ se vede în AntenaPLAY! Nu rata Marele Premiu din Miami e pe 5 mai, de la 23:00 în AntenaPLAY!

Există în societatea noastră obiceiul de a considera că o palmă dată la momentul potivit rezolvă multe, însă comportamentul violent lasă traume psihice și provoacă mutații ireversibile ce dezechilibrează destinul oricărui om.

Cea mai mare violență a fost din totdeauna îndreptată către femei, mai ales dacă ne gândim că emanciparea femeilor a avut loc în țările occidentale nu cu mult timp în urmă. Această libertate este încă fragilă și profund grevată de mentalitatea conform căreia bărbatul este capul familiei, o mentalitate de tip patriarhal, esențial ierarhizată în funcție de masa musculară și de cutume culturale (bărbatul - capul femeii) și de cutume religioase profund eronate.

O femeie bătută este un om a cărui demnitate a fost strivită sub pseudoputerea cuiva care se crede superior, deși conceptul superiorității dintre bărbat și femeie este unul construit greșit și plin de erori grave care își au rădăcina în istoria umanității.

Realitatea femeii din România comunistă este una tragică: este femeia lovită cu pumnii și picioarele, lovită cu capul de calorifer, până când, plină de sânge își pierde cunoștința, acea femeia care ajunge la spital cu coastele rupte, abia mai respirând, cu timpanele sparte, acea femeie lovită cu picioarele în burtă după ce a născut, până când își dă ultima suflare și totul din nevoia de putere.

Mai grav este că femeile din toate timpurile s-au învinovățit mereu pentru dereglările din cuplu și mai mult, că nu au știut să facă pe plac partenerilor, considerând în subconștient că meritau o corecție. De aici pornește și motivul (pe lângă situația materială și obișnuință) pentru care femeile abuzate continuă să stea lângă cei ce le ucid fericirea și trupul.

Drama îngrozitoare, ce trece de imaginația umană, a unei femeie urâte și bătute până la anihilarea oricărui instinct de a supraviețui.

Ana-Maria, 40 de ani, bibliotecară, pensionată pe caz de boală, cu multiple tentative de suicid. Discuția are loc la o ședință de terapie.

"Ai mei mă băteau; și taică-meu și maică-mea îmi spuneau că sunt o pacoste pe capul lor, mă băteau tare, pe la 12 ani bunică-meu a încercat să mă violeze, da... Ce știam eu? Mă puneau să dorm cu el în pat, mă mângâia, îmi ridica cămașa de noapte, mă punea să-l ating acolo.. Ce știam eu?

M-am măritat repede, pe la 17 ani, îmi plăcea de el, era mai mare şi mi-a promis că o să aibă grijă de mine... Începuse să fie atât de gelos că nici la serviciu nu se mai ducea, îmi supraveghea fiecare mișcare, mă punea să mă îmbrac numai în rochii negre, lungi, mi-a interzis categoric să mă fardez. Locuiam la bloc și mă bătea de fiecare dată când ieșeam pe balcon să pun rufele la uscat, că ajunsese să-mi fie frică să mai spăl. După ce mă bătea îi venea cheful, mă apuca de picioare, îmi smulgea chiloții, mă mușca de sâni, i se umpleau ochii de vinișoare roşii. Era ca o fiară, mă speria atât de tare că începeam să tremur numai când îl vedeam.

Săptămâni de zile aveam urechile vinete și ochii la fel, că nu mai puteam să ies nicăieri din casă, nici după pâine. Aveam numai zece clase, dar voiam să merg în continuare la o școală profesională, să învăț meserie. Mă duceam din an în Paște, nu puteam să ajung la cursur în halul în care eram.

Am rămas însărcinată și parcă niciodată nu m-a bătut atât de tare ca atunci; că nu-i copilul lui, că ce-i trebuie lui plod, că el m-a luat numai pentru f..t, că n-are chef de o gură în plus. Era chiar în vara de dinainte de Revoluție, avorturile erau interzise, dar mi-a găsit el pe cineva, o fostă asistentă medicală care trăia din chestia asta. Costa mult, era foarte supărat că trebuie să cheltuiască atâția bani cu mine. Asistenta asta medicală locuia în alt oraș, m-a dus şi m-a lăsat acolo la ea.

Printr-un tub îmi injecta ser fiziologic în uter, se umflase burta ca o tobă, nu mai puteam să mănânc nimic, dar tot nu avortam. După vreo săptămână mi-a zis că trebuie să omoare copilul, mi-a băgat o andrea în uter. Imi pusesem o plapumă în cap și urlam din răsputeri, era o durere cumplită, cumplită, da....

După încă o săptămână venit el că ce mama dracului fac că nu mai avortez o dată, m-a scos la plimbare, cică să fac mișcare, m-a dus undeva, nu mai țin minte decât că era o cale ferată și a început să arunce cu pietre în mine. Stăteam ghemuită acolo, pe terasament și plângeam și el dădea cu pietre. Până la urmă, asistenta m-a dus la doctor, începuse să curgă din mine un puroi infect, mirosea așa de urât că unei alte asistentei s-a fücut rău și doctorița mi-a spus: "Bine că n-ai așteptat să faci viermi, dragă."

Da... și eu aveam 42 de grade temperatură şi mă durea totul, tot ce trăisem, toată viața mea, totul...

M-au operat a doua zi, aveam uterul perforat şi infectia era atât de întinsă că a trebuit să-mi scoată tot, m-au castrat definitiv. Da, și pe masa de operatie, mi s-a făcut sete și am cerut un pic de apă şi o asistentă grasă mi-a zis: ,,Suferă, dragă, suferă."

După aceea am căzut în comă, nu-mi mai dădea nimeni nici o șansă, doctorul care m-a operat mă înjura pe masa de operatie, mă băga în p...a mamii mele, că el m-a operat și n-a știut că am făcut avort și că o să fie el acuzat că m-a omorât.

Da, dar am scăpat. După aia el (soțul) a divorțat, a zis că nu-i trebuie femeie care nu poate să aibă copii. Eu, uite, stau aşa și fac umbră pământului degeaba, parcă nimeni nu mă lasă să mor"

+4

Mai multe fotografii

Informațiile sunt preluate din cartea "Nu te lăsa bătută", scrisă de autoarea Bianca Stupu care a relatat experiențele proprii, dar și ședințele de terapie cu femei abuzate. Cartea conține informații referitoare la măsurile pe care le poate lua cineva în caz de abuz!