În România, un copil dispare la fiecare trei ore. Mii dintre ei fug de acasă de bunăvoie. Fără un cuvânt de adio, pleacă şi se refugiază pe străzi, în canale şi, uneori, între zidurile mânăstirilor.
În numele credinţei, stareţii le deschid pe furiş uşile călugăriei. Dar le închid, în acelaşi timp, uşa spre familiile care aşteaptă, cu sufletul îndoit, un semn de la copiii lor.
VEZI AICI CONTINUAREA ARTICOLULUI
